Toata viata am trai in teama si supunere, aveam in special teama de oameni teama de pareri gresite despre mine, teama de intuneric si furtuna si pentru toate astea aveam motive in copilarie sa ma port astfel, dar dupa ce m-am intalnit cu Hristos mi-am spus ca teama niciodata nu va mai pune stapanire pe mine pentru ca ma incred in El si mi-am spus ca teama nu ma va opri sa-mi traiesc viata pentru ca El este cu mine si este in controlul vietii mele. Si am reusit, El mi-a dat putere iar teama si slabiciunile nu m-au oprit sa traiesc sau sa ma pun la dispozitia Lui, dar cand vrei sa te pui la dispozitia Lui apar ispilete si atunci iti vezi cel mai bine slabiciunile si "eu-l" interior care nu te lasa in pace... saptamana ce a trecut, a fost cea mai plina de ispite saptamana din viata mea. Domnul a vrut sa eu sa merg in misiune si pe langa ce trebuia sa fac Ma trimis cu un mesaj special. Cineva ma avertizat inainte de plecare ca vor fi multe ispite si asa a fost... la inceput nu am vrut, nu ma simteam in stare sa-mi spun marturia, nu ma simteam in stare sa pot face un pas inaite.... atat astepta Domnul de la mine, un pas... in ciuda ispitelor si slabiciunii mele L-am rugat pe Domnul sa-mi dea putere si daca El vrea sa-mi spun marturia sa se atinga de inima persoanei pe care trebuia sa o anunt, si asa a facut... pana in ultima clipa in capul meu era o lupta mare si era o voce in capul meu care imi spunea a sa renunt dar Dumnezeu ma intarit si a iesit bine pana la urma. Au urmat ispite si mai mari la nivelul mintii si emotiilor si pana in ultima clipa mi-am spus ca n-o voi face dar mi-am dat seama ca totusi El ma chemat sa sa fac asta si m-am pus din nou in rugaciune si I-am spus ca eu sunt slaba dar El e tare si numai El ma poate linisti, si imi poate intarii si intr-un final I-am spus ca daca El vrea, El sa fie in control si sa hotarasca daca voi mai spune a 2-a oara, Dar Dumnezeu a privit la mine si a vazut ca sunt slaba, si a hotarat ca este mai bine sa nu mai spun marturia, poate au fost si alte motive dar de data asta nu am fost atat de puternica incat sa nu cad in ispita... dar mi-a dat o incurajare care este in Zaharia 4.10 "cine dispretuieste ziua inceputurilor slabe?" Domnul a vrut sa-mi spuna ca asa cum sunt eu slaba, El ma poate face tare dar asteapta sa fac si eu un pas inainte ca apoi sa continue El lucrarea pe care vrea Sa o faca in mine. Ei bine, poate am avut un inceput slab dar stiu ca Dumnezeu are un plan si vreau sa fiu o fiica ascultatoare si vreau sa am puterea ca din dragoste pentru oameni sa fac ce imi cere Dumnezeu la momentul hotarat de El, asta e doar inceputul stiu ce pot sa fac pentru El si pentru oameni stiu ca abilitatile si darurile pe care le am El doreste sa le folosesc pentru largirea imaratiei. El nu vrea sa fiu un crestin mediocru ci vrea mai mult de la mine "cu-i i sa dat mult, i se cere mult" e mai unsor sa stai in banca ta, e mai unsor sa te plangi, e mai unsor sa-ti pui "eu-l" in fata dar El mi-a incredintat mult iar eu trebuie sa fiu credincioasa in ceea ce mi sa incredintat, am parasit in ultima vreme dependenta totala de El dar vreau sa ma intorc, eu nu pot dar El ma poate schimba! Numai in dependenta de Dumnezeu poti trai o viata de biruinta continua.
