se apropie pustiul de inima mea...

traiesc intr-o lume ciudata in care fiecare alegere costa, unde oamenii cred ca pot insela pe Dumnezeu si pot face ce vor si sa aiba ce vor dar mereu se intampla la fel, realitatea i contrazice! fiecare alegere pe care o facem mai devreme sau mai tarziu ne va urmarii, daca astazi am facut o alegere buna ma voi bucura de ea nu doar eu ci si cei din jurul meu pentru ca alegerile mele afecteaza de multe ori si pe cei din jurul nostru... trist! astazi imi vine o fraza in cap... de ce sa platesc eu pentru greselile altora...? stiu ca nu este buna aceasta intrebare dar viata mea este pe cale sa se schimbe foarte mult se pare ca va trebui sa renunt la lumea mea, la biserica mea, la slujirea pe care o fac pe scurt la lumea mea... sa plec undeva nu foarte departe de orasul pe care il iubesc si in care Dumnezeu mi-a dat atat de multe binecuvantari... de ce? pentru ca am langa mine oameni care cred ca pot face ce vor si pot insela pe Dumnezeu, cred ca pot sa ceara ajutor de la Dumnezeu cred ca pot sa spuna ca se incred in El ca lasa lucrarile lor in mana Lui si apoi se bazeaza pe oameni ne putinciosi, dau spaga si cred ca Dumnezeu este cu ei! sunt atatea absurditati in mintea unora... cum poti sa crezi ca Dumnezeu este intr-un loc murdar? dupa cum spunea cineva Dumnezeu nu sta la un loc cu pacatul! de ce oameni cred ca pot semana ceva nedrept ca mai apoi sa culeaga ceva bun? Nu va inselati: "Dumnezeu nu se lasa batjocorit" Ce seamana omul aceea va si culege (Galateni 6.7). Astazi ma gandesc la voia lui Dumnezeu la ce vrea El sa fac in aceste momente dificile... iubesc tot ceea ce am aici si orice s-ar intampla casa mea mereu va fi pana in cele mai mici detalii aici... a fost, este si va fi mereu in inima mea! viata asta mereu ma surprinde... am crezut ca ca terminat, imi pare rau ca sa vad cum aceleasi greseli din trecut se repeta dar ce pot sa fac? sunt doar un om... cine stie, pana la urma poate totusi voi ramane... Doar Domnul poate face o minune, doar El poate salva ceva pierdut... Cand Dumnezeu lucreaza si Satan o face... tocmai cand am inceput sa slujesc cand proiectele pe care le am in cap sunt la inceput... lui Satan i este frica... stie ca se pot intampla lucruri mari in numele lui Hristos stie ca odata ce incep sa i-au initiativa totul se schimba... stie ca minciunile lui in aceasta privinta nu mai au putere. insa mai mare decat satan este Dumnezeu! Faca-se voia Lui.

dedicata acelor care merg pe un drum gresit...

"O clipa de-ai fi stat, sa asculti
cum iti soptea un glas, de sus
ca doar prin iubire vei putea s-alegi ce e bine

De ce alergi pe-un drum pustiu si greu?
de ce alegi un rau cand stii
ca intr-o zi singur ai sa fi?
de ce?"

(daca nu merge clipul atunci dai click aici)

ce sa faci cand echipa nu-i echipa? (fila de jurnal)

e ciudat... suntem imreuna si totusi ma simt controlata! am inceput un grup pentru ca imi pasa de acele persoane inclusiv de colega mea, am inceput impreuna si ea a pus lucrurile in miscare. acum simt ca sunt un catelus care umbla dupa seful sau sunt doar un om din umbra care asteapta sa i se spuna urmatorul pas. oare e doar "eu" meu care vrea sa fie mai mult sau e dreptate? nu! eu cred ca e dreptate... sunt o slujitoare care inca tace si asteapta ca la vremea potrivita sa poata face ceva pentru acele pesoane de care i pasa. stiu ca lucrurile nu vor iesi intocmai asteptarilor pentru ca cred puternic cuvantul care spune ca cel ce se va inalta va fi smerit. Astazi ma uit la mine la tacerea mea ma uit la ce se intampla si in lumina cuvantului vreau sa inteleg cat este bine din tot ceea ce fac. Vreau sa fiu o slujitoare si sa ma smeresc chiar daca uneori sunt trasa pe sfoara pentru ca am un scop bine stabilit sa fac ceva pentru acele persoane si sa nu-mi pese de faptul ca sunt un om din umbra ca uneori sunt mintita sau altceva pana la urma pentru mine nu mai conteaza ca sunt omul din umbra slujitoarea partenerei mele, numi pasa ca ar putea fi laudata ca isi atribuie munca noastra ca fiind a iei deoarece este initiativa ei pantru ca oricum ea face planuri pe care mi le comunica iar apoi pe care le aprob... vreau sa trec peste toatea astea sa nu-mi las "eu-l" sa-mi spuna ce sa fac as nu devin mandra pentru ca sunt la un nivel mai mare de cunoastere de Dumnezeu si eu trebuie sa conduc grupul vreau sa merg inainte pentru ca acele persoane au nevoie de Dumnezeu, au nevoie sa intelaga atat de multe lucruri... de la partenera mea pana la ultima persoana. ceea ce ma deranjeaza este faptul nu pot sa am incredere in ea in vorbele ei pentru ca sunt inselatoare nu ma pot baza pe spusele ei pentru ca nu stiu cat sunt de adevarate insa sper ca se va schimba. inrebarea mea ar fi... ce sa fac cand nu am un partener prielnic pentru a face ceva? una dintre solutii ar fi comunincarea sa i spun ca echipa nu este formata din lider si slujitor ci din slujiitori si eu cred ca noi ar trebui sa ne slujim unii pe altii si chiar daca am fi lideri totusi ar trebui intai sa invatam sa fim oameni si liderul sa nu se vada mai mare decat cel cu care lucreaza... cateodata mai vine si momentul adevarului si uneori este greu mai ales cand ai dea face ce un om nenascut din nou dar dar eu ma duc sa-i spun biblia si daca nu vrea sa o asculte eu nu pot face nimic. nu stiu ce am sa fac in continuare dar il rog pe Domnul sa ma calauzeasca in toate si stiu ca El va fi cu mine.

despre om si lucrarea lui Dumnezeu

Domnul mi-a pus pe inima sa fac un grup de partasie iar apoi i-a mai pus unei fete sa faca asta... iar noi am hotarat sa mergem la alte fete sa cantam sa ne rugam si sa le vorbim din cuvant. Acum 2 ore jumate m-am intors si inca sunt marcata de starea in care sunt acele fete defapt femei in trairea lor in credinta lor in lipsa de interes pentru partasie pentru cuvant... Sunt constienta ca nu inteleg prea multe ele au trecut printr-o viata de chin in casa de copii au nevoie sa inteleaga tot mai mult dragostea lui Dumnezeu au nevoie sa constientizeze cine este Dumnezeu au nevoie sa constientizeze starea in care sunt... au atata nevoie de Dumnezeu si nici macar nu stiu daca constientizezaza ele asta (desi nu prea cred ca constientizeaza) am impresia ca stiu doar teorie, ca Dumnezeu e bun ca E cu ele ca El este asa si asa si asa.... am impresia ca stiu despre El dar nu il cunosc pe El iar cel putin eu nu am de gand sa stau cu mainile in san... vreau sa le fiu o marturie o binecuvantare vreau sa le vorbesc despre Dumnezeu despre dragostea Lui imi doresc ca ele sa il cunoasca pe Dumnezeu sunt botezate merg la biserica defapt acum merg mai rar... m-am hotarat in seara aceasta sa le arat dragoste sa am rabdare cu ele si chiar daca sunt reci si nereceptive la ceea ce incerc sa fac cu ele vreau sa continui vreau sa fiu o incurajare pentru ele vreau sa Dumnezeu sa lucreze la inima lor, eu cred Hristos poate face o minune in viata lor, eu cred ca Hristos poate lucra puternic in viata lor... si cand ma gandesc ca mai is si persoane despre care as zice ca is ok si incet incet aflu ca lucrururile nu stau deloc cum credeam uneori raman marcata de ceea ce aud... si ma intreb cum se poate sa renunti la Dumnezeu la biserica din cauza unor oameni? cum se face ca stii care nu este voia lui Dumnezeu si totusi vrei sa o faci? pe o parte lucrurile acestea pe care le vad la oameni ma ajuta ca sa constientizez tot mai mult ce mare har mi sa facut... ce minuni face Dumnezeu in viata mea si cat de minunat lucreaza El la viata mea... sunt privilegiata! sunt privilegiata sa cunosc tainele lui Dumnezeu sunt privilegiata prin modul in care Dumnezeu lucreaza in viata mea... chiar daca am si eu de facut alegeri totusi tot ceea ce sunt sunt prin harul Luifaptul ca am puterea si inteleptciune sa fac alegeri bune (atunci cand le fac) nu mi se datoreaza mie... pe o parte ma face sa vad harul lui dumnezeu in viata mea si probleme le reale pe care oamenii le au.. iar pe alta parte ma motiveaza sa doresc sa fiu o marturie pentru oameni acum chiar i dau dreptate aceluia care spunea ca este nevoie de oameni care sa vorbeasca dar sa si traiasca, este nevoie de marturii... nu stiu exact ce vrea Dumnezeu de la mine dar cred puternic ca vrea sa fiu o marturie o incurajare pentru oameni... cred ca lucrurile acestea nu mi le arata degeaba, cred ca darurile pe care le am nu sunt pentru mine ci sunt pentru ai slujii pe altii pentru a incuraja pentru a fi o marturie, faptul ca Dumnezeu ma ridicat atat de mult nu este o intamplare faptul ca mi se reveleaza in atat de multe privinte si imi da inteleptciunea sa stiu care este voia lui ce este bine si ce nu, nu este o intamplare nu este pentru faptul ca am eu ceva special nu este nici macar pentru faptul ca in momente potrivite am luat decizii bune oricum deciziile bune pe care le-am luat pana acum nu au fost lucrarea mea a fost inteleptciunea lui Dumnezeu a fost lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu in mine... unul dintre pastorii mei a spus odata ca toate darurile sunt date pentru ai slujii pe altii numai unul singur este pentru tine insuti darul vorbirii in limbi prin care te intaresti pe dinauntru, cred ca tot ceea ce am trebuie folosit pentru lumea asta pentru oameni ca ei sa inteleaga cine este Dumnezeu si sa pot dovedi lumii ca se poate trai o viata mai buna cu Dumnezeu se poate trai mai mult din Dumnezeu! asa cum si pentru mine un om a fost si este o marturie si o mare incurajare ca se poate mai mult asa as dori sa fiu si eu si am inteles ca este nevoie de astfel de oameni, oamenii au tot felul de probleme si descurajari si cek rau vrea sa ne minta tot mai mult si este nevoie de oameni care sa traiasca pentru Dumnezeu care sa dovedeasca prin viata lor ca se poate, ca cu Hristos se poate orice, deci este nevoie de marturii. Eu una eu vreau sa traiesc mai mult din Dumnezeu si am atata nevoie de El... atunci cand ma uit la mine si vad cate trebuie schimbate i spun Domnului: "Doamne am atata nevoie de tine..." mai nou tot asta Ii repet in fiecare zi. Joi am vazut un clip pe youtube iar apoi i-am mai spus Domnului ca vreau si eu sa il cunosc asa cum vrea El sa il cunosc iar seara am primit o lectie foarte buna si importanta despre Dumnezeu si inca i mai multumesc pentru descoperirea pe care mi-a facut-o (cu prima ocazie voi scrie despre ea pe celalant blog)

Sarbatorim victoria si suntem una in Hristos!

Am descoperit un cantec fain acum cateva zile iar astazi pur si simplu mi-a venit in minte si nu mai mi-l puteam scoate din cap toata ziua l-am cantat :d Cantecul este cantat de Casey Schang (din cate stiu e compusa de el) un cantaret din america el si Chris (tipul blond) impreuna cu Miri (fata care poarta palarie) sau rugat pentru mine si Dumnezeu mi-a vindecat spatele si m-a eliberat de frica si mi-a dat libertate, deci... I AM FREE! ( ador cuvintele astea de ceva vreme :))) I AM FREE :D ) Deci versurile sunt asa:

Pacatu-Ai biruit
Dusmanul e invins
Dragostea a triumfat
cand din morti A-i inviat

Sa terminat
lucrearea A-i sfarsit
prin moartea Ta pacatul L-ai zdrobit

Ref:
Sarbatorim victoria
imbratisam iubirea Ta
in libertate noi traim
focul iubiri-L raspandim

Suntem liberi
fara frica
prin credinta
suntem biruitori



Iar acum seara cant intruna versurile urmatoare:

Traiesti in min
Traiesti in min
noi suntem una
Hristos cel inviat

Doar atat stiu dar e superb...:d ascultati si voi...



deci... inchei cu: Suntem una! :x

despre oameni de caracter

Mi-a ramas in cap o fraza pe care am citit-o pe internet... "adevaratii oameni care au influentat lumea nu sau lasat influentati de ea" ma gandeam aseara ca un om de caracter nu se lasa influentat de tiparul din jurul sau adica noi avem tendinta sa ne uitam in jur si sa ne facem o parere despre cum trebuie sa fim sau sa facem... traim fiecare sub un anume tipar, este "lumea noastra" locul in care suntem influentati. daca cei cu care avem contact au o parere (ca de exemplu) ca nu stim sa iubim si nu putem sa iubim cu iubirea lui Dumnezeu se prea poate sa ne lasam si noi influentati de minciuna aceasta a celui rau. in noi mereu este tendinta sa ne uitam la cei din jur sa ne comparam cu ei si sa ne conformam "lumii noastre" in care ne aflam. Eu de exemplu la inceput de credinta in primele 7-8 luni ma vedeam cam prea spirituala si ma uitam la cei din jur si ei erau altfel si doream totusi sa nu fiu o ciudata asa ca am incercat sa mai schimb cate ceva la mine probabil ca sa ma conformez "lumii mele" in care traiam. am facut o greseala... dar adevaratii oameni care au influentat lumea nu sau lasat infuentati de ea. am invatat din experienta ca trebui sa te uiti la Hristos si la scriptura si de acolo sa iti iei principiile de viata. cred ca un om cu un caracter puternic nu se ia dupa cei din jur ci se ia dupa ceea ce spune Hristos bineinteles scriptura. Am observat ca oamenii cu impact in lumea aceasta sunt foate criticati si barfiti si prigoniti, de ce? pentru ca adevarul starneste iar un om care nu se lasa influentat de lume spune adevarului pe nume si are curajul sa o spuna pentru ca nu cauta atentia oamenilor ci cauta sa faca voia lui Dumnezeu si sa invete si pe altii sa traiasca altfel adica sa traiasca numai dupa principii biblice. Un om cu impact nu se lasa influentat de lumea in care traieste ci se lasa influentat de Dumnezeu e diferit si nu i pasa de ceea ce spun oamenii atata timp cat traieste conform voii lui Dumnezeu. pentru el este mai important parerea lui Dumnezeu despre el decat parerea oamenilor! Eu una vreau sa fiu o femeie de caracter sa fiu cu impact pozitiv in "lumea mea" sa fiu o lumina, vreau sa las ceva bun in urma mea si cum sa fiu lumina daca nu ma i-au dupa lumina adevarata adica Hristos? si cum sa ma i-au dupa lumina adevarata? cunoscand cuvantul lui Dumnzeu care este ghidul vietii de credinta. M-am saturat de ipocrizie si inconstienta... cineva spunea sa nu i credem pe cei care ies in fata si se dau mari grozavi ca nus, is oameni ca si noi avea dreptate cand spunea ca astazi ies multi in fata si se vede dupa ei ca ascund ceva ca in realitate nu sunt ceea ce par... intotdeauna mi-a placut sa cred ca cei care vin in fata (ma refer la slujitori, gen catareti crestini si pastori) sunt altfel, sunt oameni care il cauta pe Dumnezeu si il slavesc pe El si cauta sa-i intoarca pe oameni cu fata catre Dumnezeu, si asa ar fi normal sa se intample dar in realitate nu este asa... prea putini sunt cei care sunt asa... eu nu pot sa inteleg cum poti sa mergi prin biserici, sa asculti cuvatul lui Dumnezeu, sa iesi in fata, sa dai bine si in realitate sa traiesti in minciuna... pur si simplu nu pot! cred ca imi stiu chemarea... stiu pe ce domeniu trebuie sa slujesc altora si imi cunosc cel putin un dar (adica poezia...) si atunci cand Dumnezeu ma chemat in slujire mi-a fost teama sa o fac... pentru ca un lucru pe care pot sa il fac este sa imi spun marturia si sunt constienta ca marturia mea nu este una simpla ci este una care atrage privirile si nu vreau ca prin asta sa fac spectacol, sa atrag atentia asupra mea... un lucru de care mi-a fost teama era de mine insumi.... imi este teama ca atunci cand oamenii vor auzii si vedea schimbarea si minunile pe care Dumnezeu le-a facut in mine sa nu devin mandra. Automat cand iesi in fata vor exista oameni care te vor aprecia si in firea noastra este impulsul asta sa fim vazuti bine dar eu vreau sa nu fiu o ipocrita sa caut salva mea si nu a lui Dumnezeu nu vreau sa ajung sa ma dau mare ca oamenii ma iubesc si sa caut atentia lor. nu vreau sa ma sadisfaca aprecierile oamenilor ci as dori sa ma sadisfaca faptul ca Dumnezeu lucreaza la inimile oamenilor si asta sa fie singura sadisfactie a mea... dupa cum spunea liderul din grupul in care sunt "noi trebuie sa fim un raspuns nu o intrebare" un om care lasa ceva bun in urma lui este un raspuns, nu o intrebare... oamenii au tot felul de intrebari si cauta raspunsuri iar un crestin trebuie sa fie un raspuns nu o intrebare si intrebarea pentru multi este cum sa fi un raspuns? pai nu poti sa dai ceea ce nu ai... ca sa fi un raspuns trebuie sa cunosti cuvantul lui Dumnezeu si sa il traiesti si atunci nu va fi greu sa fi un raspuns la intrebarile oamenilor. Cand il cunosti pe Dumnezeu, cand cunosti puterea Lui si scriptura poti sa fi un raspuns, nu o intrebare! deci... Domnul sa formeze in noi caractere puternice care sa caute fata Lui si sa influenteze nu sa se lase influentati. Amin