oamenii cauta extraordinarul...

Noi oamenii mereu cautam ceva tot mai interesant mai miraculos si asa mai departe... am ajuns in seara asta la concluzia ca vrand nevrand oamenii sunt in cautare de miracole atunci cand e vorba de marturii! Sa fim sinceri la o marturisire de credinta despre care om se vorbeste cel mai mult? care marturie este considerata frumoasa de catre oameni? cea care este in realitatea ce ma jegoasa (scuzati-mi expresia) de ce zic jegoasa? pentru ca omul acela care are o marturie puternica un fost drogat razvratit puscarias alcoolic dependent de pornografie si asa pot continua cu multe exemple nu a trait o viata normala nu a avut o viata frumoasa nu poate sa zica ceva bun despre ceea ce a fost... in realitate o marturie frumoasa nu este cea care a venit din gunoi, da! e extraordinar sa vezi cum Dumnezeu ridica oameni de jos, cum cei la care te-ai fi gandit ca nu se vor intoarce niciodata la Hristos, se intorc. dar in realitate marturia cea mai frumoasa este al acelui om care a stiut sa traiasca frumos si inainte de al intalni in mod personal pe Hristos! si e al acelui om care a crescut in binserica si a ajuns la varsta adolescentei si se duce in fata sa marturiseaca cum la intalnit pe Hristos, nu are o marturie extraordinra dar nimeni nu sa gandit ca, ca sa fie asa cum este a luptat si a ales ceva bun pentru viata sa, a trait frumos! ce este cel mai bun este cel mai putin apreciat in biserica! toata lumea se uita la cel cu marturia puternica la cel ce a avut o viata de pacat o viata de mizerie... asta am invatat in aceasta seara de la un om care si-a spus asa de frumos marturia, are o marturie puternica dar ne-a povestit si de sora lui care a trait o viata frumoasa si la final concluzia a fost pentru mine comparatia dintre o viata de mizerie si o viata traita frumos ne-a condus discret spre asta si ne-a spus care marturie este de apreciat. nu a lui, ci a sorei lui! oamenii trec asa de unsor cu vederea marturiile astea mai simple ca sa zic asa... dar in realitate astea sunt de valoare! amul asta avea dreptate... si eu, ca el sunt geloasa ( cred ca e prea mult spus... poate nici chiar asa) pe cei care au trait o viata frumoasa si au o marturie simpla dar care in spatele acestei marturii simple se ascunde mult bine. Acum am inteles de ce ma uit cu drag la adolescentii care au o familie frumoasa si ma uit cu drag la parintii evlaviosi si la cei depre care stiu ca isi invata copii sa citeasca biblia si le arata iubire. acum stiu de ce imi este asa drag sa privesc o famile crestina si mai ales una cu crestini autentici si ma bucur de fiecare rugaciune a unui tanar care rosteste o multumire lui Dumnezeu pentru parinti. asta e privilegiul divin... sa ti se dea in viata un start bun de sus... eu am o marturie puternica, un trecut urat si totusi mereu marturia mea va fi bagata in seama mai mult decat a unui tanar cu o viata linistita (bine, omeneste privind in cazul meu poate ca le dau si eu putina dreptate) nu stiu de ce Dumnezeu ma pus unde ma pus ca sa am un start atat de prost eu asta il numesc "marele de ce al omului" pentru ca nici un om nu poate sa aiba raspuns la intrebarea asta. numai Dumnezeu stie si raspunsul il vom afla numai la venirea lui Hristos. insa multumesc Domnului ca mi-a dat putere si incredere in el... astazi desi nu stiu raspunsul la intrebarea mea stiu ca El are un scop pentru orice Hristos a fost in locul cel mai de jos dar Dumnezeu la ridicat in cer la locul cel mai de sus i-a dat totul in maini si este la dreapta lui Dumnezeu. Mai de mult na gandeam cum sa fac ca marturia mea sa nu fie una spectaculoasa si din ea sa nu fiu eu inaltat ci El acum prin omul asta am un model si am inteles niste lucruri foarte importante de la el si unul din lucrurile pe care le-am mai inteles in seara asta este ca marturia mea este buna pentru cei cazuti si pierduti si pentru crestinii caldicei si ca ea trebuie adaptata la situatie si astfel marturia mea nu va fi spectaculoasa si nu ma va inalta pe mine ci pe Dumnezeu (aici mai am de digerat cum stau lucrurile)

De la ei am invatat...

e ciudat... nu stiu ce ma apucat dar de ieri imi tot aduc aminte de oameni de la care am invatat, oare o fi pentru faptul ca curand voi implini 18 ani? nici eu nu stiu, dar e placut :d e placut sa-ti dai seama ca ai ajuns majora si ai invatat ceva bun... uitandu-ma in urma mea as putea sa vad mult rau dar dincolo de toate astea au fost oameni de la care am invatat lucruri care m-au facut sa merg mai departe si care m-au format...
De la mama... am invatat ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce nu stiu ce ma facut sa cred afirmatia asta dar am crezut-o si ma ajutat mult in anii copilariei, ma facut sa merg inainte!
pastorul adventist a fost cel mai special om pe care Dumnezeu mi la dat in viata mea... a fost un calator care a lasat in urma lui o frumoasa invatatura, de la el am invatat ca... " Viata este un joc dur ce ne invata sa fim invingatori, dar pentru a invinge... avem nevoie de experienta iar experienta se castiga doar prin puterea de a merge mai departe" Dumnezeu, prin el ma invatat sa-mi accept crucea... si crescand am inteles de la el cat de important este sa spui un cuvant de bine unui om necajit si nebagat in seama, oamenii nu-si dau seama cat de valoroase sunt cuvintele, dar eu am invatat de la el! el nu stie dar sigur nu sa gandit niciodata ce a insemnat "in mine ai un prieten" atunci cand mi-a spus, ar ramane marcat daca i-as spune vreodata... ma ranit si a plecat dar pentru mine va fi mereu un om special!
Un alt om special care l-am cunoscut indirect in seara mantuirii mele... am invatat atat de multe de la el... despre viata, despre credinta, despre Dumnezeu... vietile noastre oarecum se aseamana si l-am luat ca model iar Dumnezeu la folosit cu putere in vaiata mea. astazi, promovez acelasi lucru care el il promeoveaza, si anume acela ca se poate trai mai mult din Dumnezeu se poate trai o viata mai buna alaturi de Dumnezeu eu chiar cred asta si am vazut in viata mea! ultimul lucru care l-am invatat de la el este ca oamenii nu vor sa poarte jugul lui Hristos si vor sa-si largeasca calea si inloc sa treaca peste obstacole le ocoleste ca sa le fie lor mai bine, mai unsor. de atunci intotdeauna cand apare ceva imi amintec ca nu trebuie sa ocolesc obstacolele ca sa-mi fie mai bine trebuie sa trec peste ele caci Dumnezeu imi da biruinta.
odata, in drumul meu prin lume am intalnit o psiholoaga de la care am invatat ca nu poti cere mai mult decat are cineva sa-ti dea! nu poti cere iubire acolo unde nu este chiar daca normal ar trebui sa fie. ar fi extrem de surprinsa sa vada cine sunt astazi iar eu as fi extrem de bucuroasa sa-i spun ca exista un Dumnezeu atotputernic care face din lucrurile imposibile, posibile.
de la pastorul Petrica am invatat ca Dumnezeu este in control si El ma pus in locul in care sunt iar in timp ce ma lutam sa inteleg de ce Dumnezeu ma pus in locul in care ma pus si de ce a trebuit sa trec prin ceea ce am trecut Domnul la trimis pe pastorul Costel de la care am invatat sa am incredere in inteleptciunea lui Dumnezeu
impreuna cu BPT am invatat si inca mai invat sa slujesc si sa imi folosesc talantii
de la totul pentru Hristos am constientizat ca exista o lupta spirituala pe care nu o vad si unde este lucrarea lui Dumnezeu este si impotrivire din partea celui rau. pe campul de lupta, e lupta dar unde e Dumnezeu, e viata si biruinta! Am mai invatat ceva de la o persoana de acolo... am invatat sa merg mai departe chiar daca gafez, sa nu ma descurajez cred ca am prins mai mult curaj.
iar cei de la Estera au fost mereu langa mine prin rugaciunile lor, prin incurajarile lor cand cei din casa mea erau impotriva mea si cand nu au fost in stare sa ma inteleaga si sa ma asculte Dumnezeu mi-a dat niste femei speciale care sa ma incurajeze si care sa ma asculte practic niste straine care au fost si sunt langa mine
Acestia sunt oamenii care au avut si au (unii) un impact asupra mea ei sunt oameni care fie Dumnezeu i-a adus in viata mea doar sa ma invete ceva fie oameni prin care Dumnezeu ma binecuvinteaza in continuare. Multumesc lui Dumnezeu pentru ei si pentru impactul care l-au avut in viata mea dar mai presus de toate i multumesc lui Dumnezeu ca ma ridicat de jos, ca a fost langa mine cand nimeni nu a fost ca ma intarit si ma invatat atatea lucruri, i multumesc pentru tot cea ce a facut si face in continuare in viata mea i multumesc ca prin harul Lui sunt ceea ce sunt astazi si fara El nici nu as fi si nu as putea trai fara prezenta lui in viata mea.

pe campul de lupta, e lupta!

Ce-am invatat in ultima vreme...? ca pe campul de lupta, e lupta! Cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu, cand incepi sa i-ei initiativa apar piedicile... de ce? pentru ca cineva pe care nu-l pot vedea nu-i place ceea ce fac si imi pune piedici si descurajari si ar face totul doar sa se asigure ca nu fac... vorbesc despre o lupta spirituala reala pe care nu o pot vedea vorbesc despe Satan si ingerii lui! Cand satan a simtit pericol a vrut sa ma arunce din lumea mea...a vrut sa ma arunce aproape de lumea mea dar destul de departe pentru a ma impiedica sa mai pot face ceva pentru Dumnezeu. a fost o batalie mare dar pe care bineinteles Dumnezeu a castigat-o... apoi mi sa ridicat impotrivire dupa primul weekend de seminar dar si acolo Dumnezeu a biruit. iar in seara asta, la slujire brusc ma apucat o durere de spate cum nu am mai avut de cand Chris si trupa lui s-au rugat pentru mine si Dumnezeu a luat acele dureri groaznice de spate (de atunci nu am ami avut astfel de probleme)... durerea din seara asta a fost echivatentul unei ore de stat in picioare (desi eu numai ce imi incepuse-m slujirea de vreo 5 minute) nu m-am speriat am inteles ca este vorba de o impotrivire a celui rau si am inceput sa ma rog si iata ca asa cum a venit durerea asa a si plecat! Inca mai simt o foarte, foarte unsoara durere de spate. deci, ce am inteles in ultima vreme din viata mea? am constientizat mai mult ca exita o lupta pe care noi nu o vedem iar atunci cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu ai intrat pe campul de lupta si unde este un cap de lupta acolo este si o lupta, cu cat mai mare este lucraea lui Dumnezeu cu atat mai mare este lupta. daca nu este atacat fizicul atunci iti apar tot felul de piedici iar daca nici asa nu merge te ataca la nivelul mintii incercand sa te descurajeze sau sa-ti puna tot felul de ganduri nesanatoase deci vorba acea: unde Dumnezeu lucreaza si satan lucreaza! pe campul de lupta, e lupta dar unde este Dumnezeu este si viata!

ma urmareste gandul de a scrie o carte...

In ultima vreme ma gandesc la atat de multe lucruri... nici nu stiu despre ce sa mai vorbesc, timpul imi pare tot mai scurt si sunt atatea de facut si atat de putine fac... trebuie sa diger atatea lucruri dar sunt asa de obosita ca nu am chef sa ma gandesc la nimic... desi din nou mi-am amintit de un gand care ma tot urmareste de un timp bun... o colega spunea astazi ca dupa parerea ei porunca cea mai mare si totodata neglijata de catre tineri este ascultarea de parinti... ceea ce este adevarat astazi tinerii sunt razvratiti si nu stiu sa isi iubeasca parintii si aici vorbesc despre copii care au parinti buni sau cat de cat buni... adolescentii sunt tot mai nemultumitori si uita ca parintii nu sunt perfecti insa eu nu as vrea sa continui sa enumar tot mai multe aspecte negative... eu cred ca in firea nostra ne sta sa fim asa si primul pas pentru o schimbare este ca copilul sa inteleaga importanta familie pentru sufletul lor este o influenta extarordinara asupara starii spirituale unui copil si de unde sa inveti sa multumesti lui Dumnezeu pentru parintii tai, si pentru ca ai niste parinti sau poate chiar o familie (intre cuvintele parinti si familie este o mare diferenta) de unde sa inveti sa-ti iubeti si apreciezi parintii daca nu de la cel care nu are o familie? noi nici macar nu ne dam seama ce este in sufletul unui copil abandonat... cata durere, respingere si trauma este intr-un suflet parasit de catre cei mai importanti oameni din viata unui copil... si de-ar fi numai asta... dar copii care stau la casele de copii unii dintre ei nu mai ies oameni normali , unii au atatea probleme in sufletul lor... ei nu stiu ce inseamna sa ai parinti nu stiu ce inseamna sa fi iubit nu stiu ce inseamna sa fi acceptat asa cum esti, ei sunt oameni ai suferintei... apoi copii care au parinti dar nu au o familie copii care sunt abuzati cu orice fel de abuz demoralizati si neiubiti, cu parinti ce cred ca educatia se face prin bataie si asprime, lipsa de afectiune toate astea au un mare impact in sufletul unui copil... pentru mine cel mai fascinant lucru la care ma pot uita este o familie sa urmaresc comportamentul lor modul de a vorbi, iubirea unitatea... este extraordinar! primul privilegiu pe care Dumnezeu il da unui copil este cel mai important cadru din viata lui si nume familia. Ei bine... despre asta am in cap sa scriu, despre primul privilegiu pe care Dumnezeu il da unui om... de ceva vreme tot am in cap sa scriu o carte despre asta este un subiect extraordinar luat dint-o perspectiva diferita si anume privilegiu lui Dumnezeu iar scopul este ca tinerii sa inteleaga ca oricum este familia lor sunt privilegiati iar cei care nu au parinti ei bine acolo este mai greudar aceste suflete pot fi schimbate in totalitate daca se lasa in mana lui Dumnezeu.. dupa cum imi spun eu... am avut privilegiul sa am parinti, nu am avut privilegiul sa am familie dar am privilegiul ca lucrarile lui Dumnezeu sa se arate prin mine... sunt aleasa pentru El pentru ca lucrarile lui minunate sa se arate prin mine si oameni sa vada ca prin dependenta de Dumnezeu se poate orice, sunt trimisa pentru a spune oamenilor despre privilegiul acesta al lui Dumnezeu este extrardinar sa ai o familie si asta nu poate intelege cu adevarat numai un om care nu o are... acesta este doar un gand si totusi poate odata voi scrie o carte, cine stie...

de la crestinism la ateism!

De la crestinism la ateism... cum se poate asa ceva..?nici nu stiu ce sa spun si cum sa o spun... el? e cumva omul pe care anul trecut il apreciam? l-am cunoscut pe youtube... eram in cautare si am vazut un tanar care era dornic sa vorbeasca despre Dumnezeu cu oamenii si a spus ca cine are intrebari despre Dumnezeu sau vrea sa afle mai multe poate sa-l intrebe pe el... si am mers si eu cu framantarea mea, cautam un raspuns, cautam sa stiu de ce baptisti si altii tin duminica si nu sambata... si el mi-a dat cateva versete, atunci a inceput adevarata cautare pentru mine, Dumnezeu la folosit pe el ca sa ma aduca pe mine la o invatatura sanatoasa... n-a facut mare lucru dar ma condus la un pas important... il vedeam pe mess si mereu avea ceva interesant la status un link cu o cantare crestina, un citat, o predica l-am apreciat, l-am slavit pe Dumnezeu pentru el, ne-am botezat in aceeasi luna... parca ieri ne dadeam bucurosi si plini de entuziasm pozele de la botezul nostru, ne bucuram si ne binecuvantam unul pe altul... dar azi... azi este ateu! azi el spune ca si-a deschis ochii ca este liber, pentru el biserica e o tampenie, iar Dumnezeu un mit... cum a ajuns aici? cum se poate asa ceva? ma marcat foarte mult discutia cu el in final i-am spus "edi, sigur nu e o farsa? pentru ca eu nu pot sa cred ce spui!" el... "nu, sunt ateu de o luna" imi pare rau pentru el... mi-a venit sa plang gandindu-ma la cine a fost si ce a ajuns, a cunoscut harul lui Dumnezeu, sa botezat si apoi s-a facut ateu... nu pot sa inteleg, oricat de necrescut spiritual ai fi eu nu pot sa inteleg cum poti sa cazi de la crestinism tocmai la ateism... nici n-as stii sa exprim cum ma simt dar ma gandeam cat har i s-a dar si el l-a respins imi pare rau pentru el nu stiu cum a ajuns la convingerea asta pe care Diavolul i-a bagat-o in cap dar sper ca harul lui Dumnezeu spre mantuirea lui sa nu se fi terminat... pot doar sa ma rog si sa sper ca intr-o zi voi auzi ca sa intors la Hristos la fel de spontan cum am auzit astazi ca este ateu....

o simpla straina azi vorbeste...

Astazi ma gandeam la dragostea crestina ma gandeam sa scriu despre asta dar ma intors cineva pe dos insa mi-a ramas in cap un mare adevar... colegii mei cantau astazi versurile "daca dragostea dispare, viata mea n-are culoare si doare tot mai tare" cat de adevarate sunt versurile astea in viata oricarui om am fost creati cu iubire si ceea ce ne face fericiti este tot iubirea fara iubire e totul pustiu, fara culoare am auzit candva o vorba foarte faina "unde dragoste nu e, nimic nu e". Omul nu poate trai fara dragoste cel mai tare doare atunci cand in casa ta nu e dragoste, cand dragostea dispare atunci chiar viata nu are culoare, poti sa ai succes, prieteni si tot ce-ti trebuie dar daca in casa ta dragoste nu e, nimic nu e. asa a creat Dumnezeu un loc special nimit familie unde astazi tot mai mult este deteriorat, am scris niste versuri astazi si sincer mi-e rusine sa spun despre cine este vorba in versurile astea. de ce? pentru ca lucrurile ar trabui sa stea total altfel dar asta e...

Ma simt ca un strain
in locul ce altadata il credeam sprijin
fete patetice, ipocrite ma privesc
ganduri ascunse isi soptesc
cred ca pot sa-si ascunda ipocrizia
sub niste vorbe bune si scuze fara rost
dar soaptele lor nu raman ascunse de urechile mele
iar privirile lor imi spun cine sunt si ce gandesc
soaptele lor ma lasa cu picioarele inmuiate
vorbele lor cu ochii inlacrimati
atitudinea si apropo-urile fara sens ma lasa rece
de paca n-as sti ce se petrece
sunt in plus, dar n-am cei face!
nu-i vina mea ca fac parte din viata lor
dar nu-i nimic merg inainte
cand simt ca nu mai pot incep sa plang
cand nu mai stiu ce sa fac nu ma plang pe mine
va plang pe voi, sau poate ma plang si pe mine pentru voi
inainte Domnului eu stau, doar El imi e sprijin
povara mea o poarta si pacea Sa imi da
credinta si putere primesc, pe stanca ma aseaza
El e cu mine cand toti sunt impotriva mea
El ma iubeste cand pentru cei de-ai mei sunt in plus
El e cu mine si mi-a dat alti oameni care sa tina la mine
si ei sunt cu mine cand voi sunteti impotriva mea
cand voi nu dati dovada de prea multa reatiune
ei inalta o rugaciune, cerurile se deschid
iar Domnul ne da bucurie.
binecuvantat fi Doamne pentru tot ce-mi dai
iubirea Ta si increderea in Tine ma fac sa sper la mai bine.

E ciudat, cand oamenii ma judeca pentru un trecut mort cand sunt in suferinta din cauza oamenilor imi vin un anumit gen de versuri in minte versuri rap crestin poate unora li se pare ciudat dar mie imi place muzica si mai mult decat linia melodica pentru mine conteaza mesajul cantecului uneori gasesc cantece care nu sunt genul meu dar versurile sunt foarte bune, imi place rap-ul pentru ca este singurul gen de muzica care spune lucrurilor pe nume, spune realitatea simplu si la subiect este singurul gen de muzica pentru care conteaza doar mesajul, deci da! n-am nimic cu rap-eri crestini si pot sa dau si explicatii pentru asta si unele chiar biblice imi plac tare mult versurile din piesa nu ma cunosti: "n-ai fost in locul meu nici nu esti nici nu vei fi, nu cunosti ce am trait, ce traiesc, ce voi trai raman la fel neschimbat pana in clipa cand voi muri nu vorbi daca nu sti" foarte adevarate versuri pentru ca oameni mai nou stiu doar sa vorbeasca si sa-si dea cu parerea fara sa stie ceva concret iar in cazu in care te asculta nu te asculta ca sa inteleaga ci ca sa aiba ce sa judece! poate pare cam dur dar e realitatea blogul se numeste din viata gandurilor mele si asta fac, dau la lumina anumite ganduri pe care unii nu au curaj sa le spuna pentru ca sunt cuvinte prea grele dar asta e realitatea. nu credeam ca melodia urmatoare imi va ajunge asa de folositoare dar viata ne surprinde mereu si eu vreau sa aleg sa lupt pentru visele mele pentru visele pe care le-a pus Hristos in mine si cantecul asta rap a fost o incurajare pentru mine mai ales sfarsitul



pe mine biserica m-ar astepta dar sunt altii care ma impiedica, oricum Domnul va lupta pentru mine. inchei cu...

"ma-invart intr-o lume ciudata si rea
si caut un loc pentru dragostea mea
nu-l voi gasi aici, in cer il voi primi"