Defapt in poza pe care o tin in mana este o poza cu mine facuta in biserica exact dupa botez iar ma jos este versetul meu motto din anul acesta Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. (Ieremia 29.11) pentru mine este ceva foarte special!
Intr-o zi ma-m intrebat... oare cum poti sa descri adevaratul sens al cuvintelor " sa fi tu insusti" pana la urma mai mult decat stiu si se aude ce inseamna asta? si cred ca in aceasta seara am aflat! Sa fi tu insuti (pentru mine) inseamna sa fi transparent sa nu incerci sa fi altcineva sau altceva decat esti, sa nu pozezi ca un om mare si defapt tu sa fi mic... sau si mai simplu sa nu fi fals. Sa fiu eu insumi inseamna pur si simplu sa arat sau mai bine zis sa las sa se vada exact ceea ce sunt si nu altceva... a fi eu insumi inseamna a fi pur... sa fi exact ceea ce esti si sa iti lasi inima sa dea afara ceea ce este... ( pentru ca in realitate ce avem in inima aia suntem si aia dam afara) inseamna sa fi curat fara minciuna, fara sa te minti pe tine sau pe cel de langa tine ca esti sau ai ceva ce nu esti sau nu ai! Niciodata pana acum nu m-am gandit serios chiar ce inseamna sa fi tu insuti dar azi fara sa gendesc prea mult mi-am dat seama... deci cam asta inseamna pentru mine sa fiu eu insumi. dar pentru tine, ce inseamna sa fi tu insuti?
E frumos, e placut sa dai ce este mai bun din tine unor oameni care te iubesc dar cum e sa dai ce este mai bun unor oameni care te trateaza cu indiferenta cu raceala cu tot felul de chestii dinastea? Nu-i unsor, nu e comod sa fi altfel decat cel de langa tine care te trateaza cu indiferenta si nepasare care nu te iubeste... nu este unsor sa dai ce ai mai bun din tine atunci cand cel de langa tine dupa ce ti-a frant sufletul persista in continuare prin fatarnicie indiferenta tratandute ca o pe o angajata (sa nu zic altfel...) si despre toate acestea nu vorbesc doar despre niste simple persoane sau prieteni ci despre apropiati... aseara mi-am spus... "daca-as putea mi-as pune sufletul intr-o cutie sa nu mai vada ce se intampla afara sa dea tot ce e mai bun din ea fara sa stie, fara sa vada nimic altceva" astea mi-au venit ca niste versuri dar nu am mai continuat... inca de dimineata ma gandeam ca e ciudat... stiu ca Dumnezeu este in control si stie ce este mai bine pentru mine dar uneori imi vine sa ma intreb de ce trebuie sa trec pe calea asta? de ce nu pot sa fiu si eu un copil cu o viata mai normala? dar tac... pentru ca stiu ca El e in control si stiu ca vrea sa ma pregateasca pentru ceva si chiar daca nu inteleg stiu ca El vrea sa ma invete ceva. eu aceasta cale prin pustiu aceasta cale mai grea o numesc un loc de formare si chiar daca uneori nu imi place pentru ca e grea incerc mereu sa ma smeresc sa-mi vad intai greselile mele, sa iubesc in continuare pentru ca eu poate nu stiu de ce dar El stie, exista ceva in mine care ma face sa merg inainte incercand sa fiu EU mai buna fara sa conteze cum e cel de langa mine. Ma gandeam azi ca e ciudat ca tocmai eu care sunt in mijlocul pustiului vorbesc mereu despre faptul ca Dumnezeu este in control si El stie ce este mai bine pentru noi, si mereu sunt vorbesc despre privilegiile pe care Dumnezeu ni le da... si iata ca si asta e un privilegiu din partea lui Dumnezeu pentru ca sa stii asta e un lucru mare... si pe mine Dumnezeu ma privilegiat sa cunosc taina aceasta, sunt atatia tineri care ar avea nevoie atata nevoie sa invete asta, sa stie sa se supuna si sa nu se razvrateasca stiind ca orice domnie care este peste ei este ingaduita de Dumnezeu... eu stiind asta am incercat intotdeauna sa ma supun si sa ma schimb in bine pentru ca stiu ca peste orice trec este ingaduit de Dumnezeu si daca Dumnezeu a pus o autoritate peste mine eu sa nu incerc sa fug de ea sau sa o dispretuiesc. si cred ca asa din gand in gand Dumnezeu mi-a revelat ce inseamna adevarata smerenie care as spune ca la baza are dragostea (ca tot am eu ceva cu smerenia) si aceasta este "sa poti sa dai ce ai mai bun din tine cand ti se ofera ce este mai rau" si apoi mi-am dat seama ca asa a facut si Isus... a dat ce a avut mai bun din El (adica viata Sa) cand i sa oferit ce a fost mai rau... cand toti l-au parasit, cand multi l-au batjocorit, cand toti l-au acuzat pe nedrept cand i sa facut atat de mult rau El totusi a dat ce a avut mai bun din El adica chiar viata Sa. Dumnezeu mi-a descoperit un lucru mare azi pe care bine inteles vreau nsa-l invat si eu... si pana la urma cred ca si Dumnezeu tot asta vrea sa ma invete trecand prin pustiul prin care trec. in continuare dupa toate aceste ganduri mi-am adus aminte de niste versuri foarte bune...
Eu am cateva zile cu adevarat speciale si toate sunt legate ceea ce mi-a facut Dumnezeu... astazi este una din ele. anul trecut cam pe la ora asta sa nascut ceva in mine, un dar de la Dumnezeu. eram in biserica undeva pe primul rand astepand cu mare emotie sa merg in fata sa imi spun marturia in fata biserici... insa dupa ce am vorbit si am mers inapoi la la loc imi venea sa plang si imi spuneam merit eu sa fiu aici...? cine sunt eu si cum am ajuns sa fiu aici? pentru mine era o onoare sa ajung acolo, in punctul acela in care sa marturisesc inaintea oamenilor si inaintea cerului ceea ce a facut Dumnezeu in viata mea pentru primadata, sa marturisesc public alegerea mea de al urma pe Hristos toata viata mea... eram acolo in banca si nu ma puteam gandi la altceva, atunci, mai mult ca oricand am realizat ce mare har e sa fi acolo in punctul acela... in banca aceea in momentele acelea Dumnezeu a pus in mine darul de a scrie versuri... asa a inceput totul, nu am vrut si nici nu m-am gandit vreodata sa scriu dar gandurile mele erau asa de profunde si puternice si imi veneau in versuri... abea dupa o saptamana am ales sa pun aceste ganduri pe hartie... iata care au fost primele versuri:
pe mine ma amuza un soi de oameni.... si am o intrebare... oare Dumnezeu asteapta de la un om sa poarte haine in chip de smerenie adica batic si fusta sau asteapta de la noi sa avem dragoste? raspunsul este evident! Farisei de pe vremea Domnului Isus isi puneu cu ciucuri lungi sa-i vada oamenii prin piete ca sunt credinciosi la exterior apareau ca niste sfinti dar nu trebuie sa mai spun cine erau farisei ca toata lumea stie asta! De atunci si pana acum nu sau schimbat multe... unii cred ca trebuie sa se imbrace mai diferit ca sa placa Domnului si nu am nici o problema cu asta dar am o problema cand un om vrea sa para ca este mai bun decat celalant si daca nu e ca el atunci nu este bun... unde e dragostea? poti sa stii biblia poti sa faci ce vrei dar daca nu ai dragoste esti nimic.. asa de mult imi place 1 Corinteni 13... de ce trebuie sa pupi un om daca nu iti place de el? oare toate astea nu sunt fariseisme? te intalnesti cu un om pe strada dai mana cu el si in gandul tau spui mai bine nu il vedeam... sau te suna cineva si spui "eh ce ma bucur ca m-ai sunat" si numa tu stii ce te "bucuri", falsitate! si Dumnezeu uraste asta... poti sa ai tot dar daca nu ai dragoste nu valoreaza nimic... eu una m-am saturat de rasism si de falsitate... macar daca nu-ti place de unu lasa-l in pace nu te da bine pe langa el... cam asta e princiupiul meu. dar in realitate oamenii trebuie sa invete sa se accepte unii pe altii, toti avem defecte si doar pentru ca suntem diferiti in defectele noastre nu inseamna ca suntem unii mai buni decat altii, crestini ar trebui sa invete sa accepte pe oameni asa cum sunt sa nu se loveasca de barierele confesionale sociale sau etnice, crestini trebuie sa se iubeasca unii pe altii si punct. si nu doar crestinii ei intre ei.. ci si cu ceilanti chiar si pe atei, chiar si pe cersetorul din coltul strazi si el are un suflet si el are aceleasi nevoi ca si tine? de ce sa-l judeci? noi i judecam pe cei care traiesc pe strada dar habar nu avem ce viata au... nu de mult am auzit despre o tana de 18-19 ani care a trait in orfelinat si la un moment dat asistentul social a trimis mai multi copii la parintii lor printre care si ea... si acolo acasa a fost batuta cu bata cu brutalitate, si cine ar fi putut sa stea in mediul acela? nimeni! asa ca a plecat iar acum casa ei este strada... ce vina are tanara asta? si totusi probabil sunt atatia trecatori se uita urat la ea si o judeca? trist, dar adevarat! ca ea sunt multi altii si ne-am ingrozii sa auzim povestile lor... cat despre falsitate este ciudat, eu nu am nimic cu nimeni si vorbesc cu oricine iar daca unuia nu-i place de mine asta e... nu-mi pasa eu ma port la fel, pentru ca dragostea acopera totul!gby
cu siguranta ati mai auzit fraza asta... e interesant cum lucreaza Dumnezeu! de ceva vreme imi vin 2 versete in cap unul ca cine stie sa faca un bine, si nu-l face, savarsete un pacat (Iacov 4.17) si Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. ( efeseni 2.10) Ma uitam la un prieten care l-am cunoscut online in timp ce ne uitam la un concert si in seara aia el a fost mantuit si Dumnezeu a vrut sa fiu si eu atunci acolo si sa ma rog pentru el si El a pregatit totul inca de la inceput. Dumnezeu a vrut sa fim acolo si Dumnezeu are un plan special pentru el. cine spune ca lucrurile se sunt la intamplare? nimic nu este la intamplare! vorbeam cu el... si in timp ce imi multumea... abea atunci ma-m trezit la realitate si am stiut din clipa aia mai mult ca oricand ca Dumnezeu vrea sa se intample tot ce se intampla acum si ce se va ami intampla, el e in planul lui Dumnezeu si Dumnezeu a pregatit asa frumos calea ca in final sa pot face ceva bun pentru acest baiat... e extraordinar sa-ti dai seama de astfel de lucruri, sa te uiti in spate si sa vezi cum Dumnezeu a pregatit mai dinainte totul... tot ce trebuie sa faci uneori e sa fi prietenoasa si deschisa, gata sa faci ceva si vei vedea cum Dumnezeu lucreaza... si uite asa ajung din nou la faptul ca totul are un scop, deci daca nimic nu e la intamplare inseamna ca totul se intampla cu un scpo pe care noi nu il cunoastem la momentul respectiv, dar daca suntem deschisi la vocea lui Dumnezeu poate vom afla lucruri minunate pe care Dumnezeu le face... Ca de exemplu eu acum nu inteleg un lucru... Dumnezeu imi scoate in fata numai baieti pe care vrea sa il ajut sa le vorbesc despre Dumnezeu sa i duc poate la biserica... toate fetele umbla cu fete si aduc fete iar eu cu baietii.... imi pare ciudat, si nu inteleg de ce dar toate au un scop si acesti oameni pe care Dumnezeu mi scoate in cale nu sunt la intamplare si nu vin de capul lor ci sunt pregatiti si trimisi de Dumnezeu... ei bine cam asta am realizat in ultimele zile. deci... trebuie sa fiu mai atenta si bineinteles constienta la fiecare pas ca nimic nu este la intamplare si ca Dumnezeu pregateste lucrurile iar eu trebuie sa stau linistita pentru ca El este in control si face lucruri minunate. gby tuturor
Copyright © din viata gandurilor mele.... Template created by Volverene from Templates Block
WP by WP Themes Master | Price of Silver
