Ganduri la sfarsit de an...

"Iti multumesc pentru acest an
Iti multumesc pentru ce mi-ai dat
iti multumesc ca niciodata singur nu mai lasat
iti multumesc pentru acest an"

In fiecare an se intampla lucruri care ne schimba viata si pe noi insine.... ascult cantecul asta si nu pot decat sa zambesc intruna cand stiu ca am trecut prin atatea si au fost momente extraordinare si au fost momente in care cu greu m-am tinut pe picioare si nu stiu cum se face dar la sfarsit de an este intotdeauna bine intotdeauna biruitoare. Acum la sfarsit de an ma uit in urma si vad ca au fost atatea lupte si este normal pentru ca am facut botezul anul trecut la sfarsit si dupa botez incep adevaratele lupte... adica anul trecut a fost multa suferinta am cunoscut ce inseamna sa fi o epava si ce inseamna sa fi un vapor tare si asta doar intr-un singur an! asta face Dumnezeu, Dumnezeu dintr-o epava face un vapor, un titanic! Iar anul asta am vazut ce inseamna Satan si am vazut cat de unsor se strecoara ca sa te insele... Anul asta am invatat ca crestinul crede, nu asteapta sa simta... uneori asteptam sa simtim dar intotdeauna trebuie sa credem! Sau intamplat lucruri extraordinare anul asta... vindecari, eliberari lucruri pe care Dumnezeu mi le-a descoperit privilegii extraordinare din partea lui Dumnezeu pe care inca nu le pot cuprinde cum sunt... as putea sa scriu pagini intregi despre ceea ce a facut Dumnezeu cu mine in anul acesta, despre ceea ce El ma invatat in ultimele 2 saptamani au fost lupte mari in interiorul meu pe care abea ieri seara le-am biruit, Nu! defapt dragostea lui Dumnezeu le-a biruit, a biruit inima mea si iata ca acum pe 30 decembrie cu o zi inainte de sfarsitul anului totul sa terminat! din nou biruitoare... insa ma asteapta un nou an in care va trebui sa pun in apicare ceea ce am invatat in acest an si stiu ca nu va fi unsor dar Dumnezeu le face pe toate mai unsoare prin dragostea Lui... ce pot sa fac in continuare? Sa i multumesc Domnului pentru dragostea Lui si pentru ca nimic si nimeni nu ma poate despartii de dragostea Lui... sa ma inchin multumind pentru acest an pentru tot ceea ce mi-a dat pentru ca ma facut om si cel mai important ca numai El este langa mine fie ca sunt buna sau rea, fie ca gresesc sau nu El niciodata nu ma parasit eu da, Eu l-am jignit prin gandurile atitudinile si faptele mele anul acesta dar El nu cu toate acestea nu ma parasit nici o clipa si mia dat puterea sa raman langa El mi-a dat puterea sa merg inainte cand omeneste nu merita mi-a dat credinta si incredere in El si astazi stiu ca orice sa-r intampla oricum as ajunge eu n-am sa ma las de Dumnezeu... Drogostea lui e asa de mare si eu pot cuprinde atat de putin... dorinta mea pentru anul care vine este sa ma pastrez neintinata sa inteleg mai mult din dragostea Lui si sa afc ceva pentru Dumnezeu sa fiu o marturie sa renunt la comoditate si sa fiu o marturie in mod special pentru scoala si pentru orasul in care Dumnezeu ma pus.... oamenii au nevoie de lumina pe care Dumnezeu a pus-o in mine! Sunt multe ganduri mari... dar intai vreau sa fiu credincioasa in lucrurile mici ca mai apoi Dmnezeu sa-mi poata incredinta lucruri mai mari... Daca nu mi-as aminti ca scriu pe blog probil as continua romane intregi :)) dar ma opresc aici cu un ultim gand care nu il pot uita si nu cred ca am sa-l uit vreodata pentru ca anul 2010 a fost anul pe care n-as putea sa il uit niciodata... Nu pot sa nu imi amintesc de momentele de anul trecut cand ascultam melodia de mai sus au fost momente extraordinare in prezenta lui Dumnezeu pentru ca pe melodia asta am plans din recunostiinta pentru Dumnezeu (si ca sa nu ma lungesc prea mult) care din epava a facut vapor.... deci nu pot sa inchei decat cu rezultatul acestei recunostinte fata de Dumnezeu

Ma uit in urma mea.... inca un an sa scurs!
Ma uit in urma mea cu lacrimi pe obraz
multumind celui ce ma salvat, viata El mi-a dat
un suflet daramat am fost, un nimic, fara rost!
Insa El mantuire a dat unui suflet daramat
Ce-ai vazut Doamne in mine?
de-ai pus atata har, ai investit iubire si rabdare!
nu stiu, si nu pot intelege!
Cum? Tu atat de mult ma-i ridicat...
ce altadata imi parea prea frumos sa fie adevarat
Astazi El ma ridicat, si stiu ca e adevarat!
Ce har nemeritat! Atat de mult El ma inaltat
un gand imi port in inima acum:
Ah! suflete de-ai intelege...
ca doar cerul te implineste!
La El gasesti tot ce iti doresti
in El e viata adevarata, in El te regasesti!
O... suflete de-ai intelege....
ca El iti e indeajuns!
iubirea Lui e mare...iubirea Lui te asteapta acum!
iar de vrei si tu sa fi inaltat...
smereste-te acum inaintea Lui, si intelege
ca doar cerul te implineste!

Tu POTI sa fi lumina!

"poti sa faci ceva pentru ca trebuie ori pentru ca e fain sau poti sa faci acel ceva pentru ca vrei sa fi o lumina, o marturie pentru cei din jurul tau... tu alegi ce vrei sa faci!" sunt cuvintele pe care mi le-am spus astazi... In primul rand cred ca tinerii de azi au nevoie de o ravna pentru Dumnezeu altfel nu vor putea sa iasa dintre zidurile bisericii sa ia o initiativa sa faca ceva... tinerii au nevoie de pasiune prntru Dumnezeu ca mai apoi sa aiba compasiune pentru oameni... acum nu mult timp am inceput sa ma gandesc ce pot sa fac pentru cei din jurul meu, pentru scoala in care Dumnezeu ma pus pentru orasul si oamenii langa care Dumnezeu ma pus, si am luat initiativa si am creat un grup de partasie cu niste fate care au mare nevoie sa creasca spiritual (acum insa nu mai este acest grup) si asta e doar unul din gandurile pe care Dumnezeu mi le-a pus pe inima, cred ca Dumnezeu ma invatat sa fiu eu cea care i-a initiativa. Am vorbit cu cineva si am incercat sa-l incurajez sa i-a initiativa sa faca ceva dar am observat ca tinerii isi gasesc scuza perfecta pai daca nu vor, daca nu au interes... si de aici incolo e o lunga lista de scuze dar nu e nevoie de interesul altora nu e nevoie de intiativa altora e nevoie de initiativa ta! atata timp cat ai sa stai sa astepti ca cineva sa faca ceva ai sa iti gasesti mereu scuze dar daca chiar vrei sa se faca ceva vei lua tu initiativa! Se vorbeste ca nimeni nu face nimic, se spune poi eu as face dar daca nimeni nu zice nimic sau nu este interes... daca nimeni nu face nimic atunci fa tu ceva! ce am scris mai devreme e doar o scuza pentru a nu iesi din zona de confort.Amn vazut din viata mea ca doar cu putin creativitate poti face multe pentru al arata pe Dumnezeu oamenilor. De multe ori oamenii fac ceva bun pentru ca trebuie sau pentru ca au fost chemati de altii si e bine sa faci si e fain... dar cine face cu dorinta de a fi o marturie si o lumina pentru cel de langa el?astazi am vazut ca atata timp cat nu ai motivatia corecta nici interesul tau nu va fi mare... toti vrem sa fim lumini dar cand e de facut ceva nu suntem in stare sa constientizam ca trebuie sa facem ceva fie el orice lucru mic sau poate neinsemnat cand faci cu dorinta de a fi o marturie de a transmite un alt mesaj decat cel al Mosului Craciun si sa aduci aminte de adevarata semnificatie a craciunului Dumnezeu va binecuvanta interesul tau si poate ca nu se vor schimba lucrurile asa cum multi se asteapta ca imediat sa se schimbe si daca nu se schimba nimic gata nu are rost ca nu rezolvi nimic dar uitam ca noi suntem lucratori impreuna cu Hristos noi suntem doar niste semanatori iar Hristos este cel care cerceteaza si schimba. intr-o lume in care sarbatorile (gen craciun si paste) au devenit tot mai comerciale, oamenii cand aud de craciun se gandesc la brad, la cadouri, la cumparaturi, la reunirea familiei, la taierea porcului inainte de craciun... intr-o astfel de lume un colind despre Isus Hristos poate fi o samanta semanata intr-un pamant gol... deci poti sa faci ceva sau sa stai deoaparte... niciodata nu a depins de altii intotdeauna va depiunde de tine insuti, de ceea ce vrei cu adevarat! La asta m-am gandit eu astazi... mie una nu imi place lipsa de interes cand e vorba de asa ceva... daca facem e bine daca nu.. nah e ok. Nu! ori vrei sa faci ceva cu dorinta de a fi marturie ori nu!

Totu-i trecator in viata aceasta...

acum ceva timp am scris niste versuri care vorbesc despre faptul ca trecutul nostru ne arata ca... dupa cum spuneau niste versuri ale unei cantari "norii vin, norii trec si te vei bucura, vei vedea!" insasi viata noastra trecuutul nostru ne arata ca putem sa trecem peste orice...

Uite-te acum in urma ta

si vezi cat Dumnezeu a lucrat la viata ta

prin cate ai trecut, de cate ori ai spus “nu pot”

si totusi ai putut…

uitate la tine, o suflete sa vezi

de cate ori in viata ai spus

ca na-i sa-apuci o zi mai luminata

ca na-i sa treci de incercarea grea

de cate ori ti-ai spus: de data asta am sa pierd!

toate acestea au fost in trecut, prin toate ai trecut

Si-acum priveste inlauntrul tau si spune-mi

ce te face din nou sa crezi

ca nu vei putea trece peste noaptea cea grea

ce te face sa crezi ca de data asta Dumnezeu te va lasa?

Ce te face sa crezi ca Dumnezeu nu e in control

cand insasi viata ta iti sta ca marturie

ca orice-n viata-i trecator si schimbator

dar Dumnezeu ramane credincios pe vecie

deci nu mai plange suflete zdrobit

nu mai sta deznadajduit, increde-te in Domnul tau

caci orice lucru in lumea asta are un sfarsit

dar tu fi intelept, si treci cu Isus prin noaptea cea grea

si nu-ti fa griji, caci El nu te va lasa

El e de partea ta si stie, care drum e mai bun pentru tine

chiar daca nu intelegi greul prin care treci

nu intreba: de ce!ci spune acum: Faca-se voia ta Doamne!

si mergi inainte stiind ca viata ta e in mana Lui

stiind ca orice sa-r intampla El e in control

Fa din Isus bucuria ta in clipa cea grea

Caci toate-in viata au sfarsit

Dar dragostea lui Isus pentru tine niciodata nu se va sfarsi

cine mai poate vindeca Romania?

Ia-ti jumatate de ora din timpul tau... merita!

La multi ani mie! :d

Astazi e o zi speciala... astazi implinesc un an de cand am intrat in apa botezului si am murit impreuna cu Hristos si am inviat impreuna cu El ca sa traiesc o viata noua atunci am spus: M-am hotarat sa-l urmez pe Isus si inapoi eu nu voi da in urma-i lumea nainte-i crucea, renunt la lume dar nu la Isus. Astazi ma uit in urma mea si vad atatea lupte dar si atatea victorii la atat de multe infrangeri au fost pe atat de multa biruinta a fost. A fost un an in care Satan si firea pamanteasca au vrut sa-mi arate cine sunt si adesea a fost greu dar langa Domnul cand esti chiar daca cazi El te ridica... anul trecut am invatat ce inseamna suferinta anul acesta am vazut mai mult ce inseamna lupta. Dar uitamndu-ma inapoi la tot ce a fost sunt lucruri uimitoare pe care numai Dumnezeu le putea face! Astazi nici eu nu mai stiu ce este in capul meu, ma gandesc la multe lucruri dar mai presus de toate ma bucur ca acum in ziua aceasta de 28 noiembrie sunt in mana lui Dumnezeu si nimic nu ma poate desparti de dragostea Lui. Am la 18 ani ma uit in urma si vad multi ani fara folos de mizerie dar luna aceata pe data de 16 am implinit fix un an si 8 luni de cand mi-am spus: in lumea asta nu mai am pentru ce trai dar am sa traiesc pentru Hristos si El este singurul motiv care ma face sa merg inainte... El este dragostea din viata mea, El da culoare vietii mele fara El viata mea nu ar avea nici un sens... Nu de mult am implinit 18 ani dar pentru mine nu inseamna asta foarte mult mi sa spus la multi ani dar parca acea urare nu avea asa mare insemnatate deoarece eu consider ca traiesc de un an si 8 luni nu de 18 ani... viata asta mi-a oferit mult rau am 18 ani traiti pe pamant si pana la urma nu ma sadisface cu nimic asta... dar traiesc de un an si 8 luni pentru cer si asta e o bucurie si intotdeauna sunt cu gura pana la urechi cand ma gandesc la ziua aceea in care m-am nascut pentru cer... de atunci simt ca traiesc... pentru mine viata nu e viata fara Isus. dupa cum spuneam nu de mult am implinit 18 ani si am primit un cadou foarte frumos nici macar nu ma asteptam la ceva atat de special...

Defapt in poza pe care o tin in mana este o poza cu mine facuta in biserica exact dupa botez iar ma jos este versetul meu motto din anul acesta Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. (Ieremia 29.11) pentru mine este ceva foarte special!

Sa fi tu insuti!

Intr-o zi ma-m intrebat... oare cum poti sa descri adevaratul sens al cuvintelor " sa fi tu insusti" pana la urma mai mult decat stiu si se aude ce inseamna asta? si cred ca in aceasta seara am aflat! Sa fi tu insuti (pentru mine) inseamna sa fi transparent sa nu incerci sa fi altcineva sau altceva decat esti, sa nu pozezi ca un om mare si defapt tu sa fi mic... sau si mai simplu sa nu fi fals. Sa fiu eu insumi inseamna pur si simplu sa arat sau mai bine zis sa las sa se vada exact ceea ce sunt si nu altceva... a fi eu insumi inseamna a fi pur... sa fi exact ceea ce esti si sa iti lasi inima sa dea afara ceea ce este... ( pentru ca in realitate ce avem in inima aia suntem si aia dam afara) inseamna sa fi curat fara minciuna, fara sa te minti pe tine sau pe cel de langa tine ca esti sau ai ceva ce nu esti sau nu ai! Niciodata pana acum nu m-am gandit serios chiar ce inseamna sa fi tu insuti dar azi fara sa gendesc prea mult mi-am dat seama... deci cam asta inseamna pentru mine sa fiu eu insumi. dar pentru tine, ce inseamna sa fi tu insuti?

Sa poti sa dai ce e mai bun...

E frumos, e placut sa dai ce este mai bun din tine unor oameni care te iubesc dar cum e sa dai ce este mai bun unor oameni care te trateaza cu indiferenta cu raceala cu tot felul de chestii dinastea? Nu-i unsor, nu e comod sa fi altfel decat cel de langa tine care te trateaza cu indiferenta si nepasare care nu te iubeste... nu este unsor sa dai ce ai mai bun din tine atunci cand cel de langa tine dupa ce ti-a frant sufletul persista in continuare prin fatarnicie indiferenta tratandute ca o pe o angajata (sa nu zic altfel...) si despre toate acestea nu vorbesc doar despre niste simple persoane sau prieteni ci despre apropiati... aseara mi-am spus... "daca-as putea mi-as pune sufletul intr-o cutie sa nu mai vada ce se intampla afara sa dea tot ce e mai bun din ea fara sa stie, fara sa vada nimic altceva" astea mi-au venit ca niste versuri dar nu am mai continuat... inca de dimineata ma gandeam ca e ciudat... stiu ca Dumnezeu este in control si stie ce este mai bine pentru mine dar uneori imi vine sa ma intreb de ce trebuie sa trec pe calea asta? de ce nu pot sa fiu si eu un copil cu o viata mai normala? dar tac... pentru ca stiu ca El e in control si stiu ca vrea sa ma pregateasca pentru ceva si chiar daca nu inteleg stiu ca El vrea sa ma invete ceva. eu aceasta cale prin pustiu aceasta cale mai grea o numesc un loc de formare si chiar daca uneori nu imi place pentru ca e grea incerc mereu sa ma smeresc sa-mi vad intai greselile mele, sa iubesc in continuare pentru ca eu poate nu stiu de ce dar El stie, exista ceva in mine care ma face sa merg inainte incercand sa fiu EU mai buna fara sa conteze cum e cel de langa mine. Ma gandeam azi ca e ciudat ca tocmai eu care sunt in mijlocul pustiului vorbesc mereu despre faptul ca Dumnezeu este in control si El stie ce este mai bine pentru noi, si mereu sunt vorbesc despre privilegiile pe care Dumnezeu ni le da... si iata ca si asta e un privilegiu din partea lui Dumnezeu pentru ca sa stii asta e un lucru mare... si pe mine Dumnezeu ma privilegiat sa cunosc taina aceasta, sunt atatia tineri care ar avea nevoie atata nevoie sa invete asta, sa stie sa se supuna si sa nu se razvrateasca stiind ca orice domnie care este peste ei este ingaduita de Dumnezeu... eu stiind asta am incercat intotdeauna sa ma supun si sa ma schimb in bine pentru ca stiu ca peste orice trec este ingaduit de Dumnezeu si daca Dumnezeu a pus o autoritate peste mine eu sa nu incerc sa fug de ea sau sa o dispretuiesc. si cred ca asa din gand in gand Dumnezeu mi-a revelat ce inseamna adevarata smerenie care as spune ca la baza are dragostea (ca tot am eu ceva cu smerenia) si aceasta este "sa poti sa dai ce ai mai bun din tine cand ti se ofera ce este mai rau" si apoi mi-am dat seama ca asa a facut si Isus... a dat ce a avut mai bun din El (adica viata Sa) cand i sa oferit ce a fost mai rau... cand toti l-au parasit, cand multi l-au batjocorit, cand toti l-au acuzat pe nedrept cand i sa facut atat de mult rau El totusi a dat ce a avut mai bun din El adica chiar viata Sa. Dumnezeu mi-a descoperit un lucru mare azi pe care bine inteles vreau nsa-l invat si eu... si pana la urma cred ca si Dumnezeu tot asta vrea sa ma invete trecand prin pustiul prin care trec. in continuare dupa toate aceste ganduri mi-am adus aminte de niste versuri foarte bune...

Sa stii sa lupti cand vrei sa ai
sa nu regreti cand pierzi sau dai
sa urci cand altii te doboara
sa induri cand lumea te inseala

iata si cantecul:

"Omul are nevoie de speranta ca de lumina"

Deci urmatoarele cuvinte sunt tema mea la romana despre speranata... daca exita vreo tema care imi place aceea este textul argumentativ si asta este pentru ca imi place sa vorbesc depre viata...

Sunt deacord cu afirmatia "Omul are nevoie de speranta ca de lumina" ce apartine scriitorului Dimitrie Bolintineanu publicata in lucrarea "opere"
In primul rand speranta este o incredintare a inimii care il face pe om sa creada ca dincolo de ceea ce poate vedeam acum exista ceva mai mult. Speranta mai putem spune ca este o putere care il face pe om sa mearga mai departe. Sufletul uman are nevoie de speranta fara ea sufletul nu stie unde sa o apuce si astfel intra in depresie dorindu-si sa moara pentru ca nu mai are acea incredintare a inimii care sa-i spuna ca se mai poate face ceva
In al doilea rand omul nu poate merge prin intuneric insa lumina il face sa vada pe unde merge, speranta este defapt o luminita de care omul se agata ca sa poata vedea drumul inainte. Eu suntin afirmatia ca "Omul are nevoie de speranta ca de lumina" pentru ca la fel cum omul nu poate merge prin intuneric tot asa omul nu poate merge fara speranta epntru ca speranta este lumina din sufletul uman.
In concluzie omul poate avea orice insa fara speranta sufletul lui este mort si totusi se spune ca speranta moare ultima insa dupa parerea mea in care sunt puternic incredintata speranta nu moare niciodata daca omul se increde in cine trebuie si anume in Dumnezeu

deci sunt curioasa ce va spune profa.. :)

una din zilele acealea speciale...

Eu am cateva zile cu adevarat speciale si toate sunt legate ceea ce mi-a facut Dumnezeu... astazi este una din ele. anul trecut cam pe la ora asta sa nascut ceva in mine, un dar de la Dumnezeu. eram in biserica undeva pe primul rand astepand cu mare emotie sa merg in fata sa imi spun marturia in fata biserici... insa dupa ce am vorbit si am mers inapoi la la loc imi venea sa plang si imi spuneam merit eu sa fiu aici...? cine sunt eu si cum am ajuns sa fiu aici? pentru mine era o onoare sa ajung acolo, in punctul acela in care sa marturisesc inaintea oamenilor si inaintea cerului ceea ce a facut Dumnezeu in viata mea pentru primadata, sa marturisesc public alegerea mea de al urma pe Hristos toata viata mea... eram acolo in banca si nu ma puteam gandi la altceva, atunci, mai mult ca oricand am realizat ce mare har e sa fi acolo in punctul acela... in banca aceea in momentele acelea Dumnezeu a pus in mine darul de a scrie versuri... asa a inceput totul, nu am vrut si nici nu m-am gandit vreodata sa scriu dar gandurile mele erau asa de profunde si puternice si imi veneau in versuri... abea dupa o saptamana am ales sa pun aceste ganduri pe hartie... iata care au fost primele versuri:

Imi aduc aminte... cum intr-o zi
Tu m-ai chemat.
M-ai chemat...
atunci cand nici nu ma gandeam la Tine.
Te-am ales, desi eu nu credeam
ca viata-mi vei schimba atat de mult.
Am vazut noul inceput
si chiar de am cazut....
in suferinte ori carteli de am avut
Doamne, niciodata nu mai parasit!
Multumesc pentru dragostea nespusa
pentru harul care ma tinut,
pentru crucea, ce salvare mi-a adus
si pentru ca Ma-i tinut tare,sus...
cand totul era slab si jos.
Astazi stau in fata Ta...
marturisind credinta mea
si in lacrimi ma intreb:
Cine sunt eu?si cum de am ajuns pana aici....?
Cum oare Ma-i tinut si Ma-i schimbat
merit eu sa fiu aici...?
Ce har si dragoste e in Tine
cum din nimic copil al Tau,Tu ma-i facut!

astazi imi aduc aminte cu bucurie de aceste clipe si sunt cu gura pala la urechi cantand cantecul urmator :))

dragoste de fariseu

pe mine ma amuza un soi de oameni.... si am o intrebare... oare Dumnezeu asteapta de la un om sa poarte haine in chip de smerenie adica batic si fusta sau asteapta de la noi sa avem dragoste? raspunsul este evident! Farisei de pe vremea Domnului Isus isi puneu cu ciucuri lungi sa-i vada oamenii prin piete ca sunt credinciosi la exterior apareau ca niste sfinti dar nu trebuie sa mai spun cine erau farisei ca toata lumea stie asta! De atunci si pana acum nu sau schimbat multe... unii cred ca trebuie sa se imbrace mai diferit ca sa placa Domnului si nu am nici o problema cu asta dar am o problema cand un om vrea sa para ca este mai bun decat celalant si daca nu e ca el atunci nu este bun... unde e dragostea? poti sa stii biblia poti sa faci ce vrei dar daca nu ai dragoste esti nimic.. asa de mult imi place 1 Corinteni 13... de ce trebuie sa pupi un om daca nu iti place de el? oare toate astea nu sunt fariseisme? te intalnesti cu un om pe strada dai mana cu el si in gandul tau spui mai bine nu il vedeam... sau te suna cineva si spui "eh ce ma bucur ca m-ai sunat" si numa tu stii ce te "bucuri", falsitate! si Dumnezeu uraste asta... poti sa ai tot dar daca nu ai dragoste nu valoreaza nimic... eu una m-am saturat de rasism si de falsitate... macar daca nu-ti place de unu lasa-l in pace nu te da bine pe langa el... cam asta e princiupiul meu. dar in realitate oamenii trebuie sa invete sa se accepte unii pe altii, toti avem defecte si doar pentru ca suntem diferiti in defectele noastre nu inseamna ca suntem unii mai buni decat altii, crestini ar trebui sa invete sa accepte pe oameni asa cum sunt sa nu se loveasca de barierele confesionale sociale sau etnice, crestini trebuie sa se iubeasca unii pe altii si punct. si nu doar crestinii ei intre ei.. ci si cu ceilanti chiar si pe atei, chiar si pe cersetorul din coltul strazi si el are un suflet si el are aceleasi nevoi ca si tine? de ce sa-l judeci? noi i judecam pe cei care traiesc pe strada dar habar nu avem ce viata au... nu de mult am auzit despre o tana de 18-19 ani care a trait in orfelinat si la un moment dat asistentul social a trimis mai multi copii la parintii lor printre care si ea... si acolo acasa a fost batuta cu bata cu brutalitate, si cine ar fi putut sa stea in mediul acela? nimeni! asa ca a plecat iar acum casa ei este strada... ce vina are tanara asta? si totusi probabil sunt atatia trecatori se uita urat la ea si o judeca? trist, dar adevarat! ca ea sunt multi altii si ne-am ingrozii sa auzim povestile lor... cat despre falsitate este ciudat, eu nu am nimic cu nimeni si vorbesc cu oricine iar daca unuia nu-i place de mine asta e... nu-mi pasa eu ma port la fel, pentru ca dragostea acopera totul!gby

cine sunt....?

Eu sunt un om... de multi crezuta o lumina de altii poate-un fenomen ori vreo eroina... dar sunt doar atat... un om! Un om ca toti ceilanti, cu slabiciuni defecte si chestii pe care toti le avem... in realitate tot ce sunt si tot ce am nu este de la mine, nu este pentru ca am fost mai buna, nu este pentru ca am facut alegeri bune in momentele potrivite... este pentru ca tot ce sunt tot ce am El mi-a dat, El m-a schimbat... tot ce vezi ca-i bun in mine de la El le am... dar in rest sunt la fel de om ca tine... de multe ori nevazuta, tacuta dar foarte ganditoare sunt o asimilatoare in prima faza poate par absenta din unele cadre dar sunt asa prezenta, vorbesc putin si vreau s-o fac cu folos gandesc mult uneori poate chiar si fara rost... eu sunt vasul de lut plin de cicatrice care arata ca, canva am fost doar cioburi eu sunt fata aceea calda si zambitoare chiar si in momente grele, eu sunt acea luptatoare ce cade si se ridica oricat de jos i este inima oricat de mare e durerea si cauta smerenia cauta sa iubeasca si sa nu loveasca, sa nu raneasca. eu sunt un om... un simplu om ce traieste prin puterea unui adevarat Domn, Isus Hristos si harul sau!

Astazi am fost provocata sa spun cine sunt, si scriind un raspuns mi-am dat seama ca e ceva mai lung asa ca m-am gandit sa ma gandesc putin mai mult la ceea ce sunt... desi nu am prea gandit... am scris ceea ce mi-a venit in acele momente

e unsor sa stai deoparte...

E unsor sa stai deoparte si sa strambi din nas, sa bazai si sa critici, e unsor sa fi nepasator, e unsor sa fi indiferent... ceea ce ma uimeste este ca is unii care stau deoparte si le place sa vorbeasca si sa bazaie, bine zicea un slujitor "multumesc Domnului ca macar eu fac ceva, si nu doar vorbesc" lumea e tot mai nepasatoare... biblia o stim si ne place sa o spunem dar vorba aia practica ne omoara, e unsor sa spui versete nu e greu nici sa stii biblia bine si nici sa vorbesti si mai ales daca te avantajeaza in situatiile prin care treci cu atat mai bine... trebuie sa invatam sa iubim, sa ne pese de oameni mai mult sa lasam superficialitatea si indiferenta si mai ales egoismul... unde este dragostea, unde este Hristosul pe care trebuie sa-l aratam? e unsor sa te uiti la cel de langa tine ca se trudeste si i pasa si face ceva pentru cineva dar e inconfortabil sa-i dai un ajutor sa nu dai o strambatura din nas cand vezi interesul celui de langa tine... e ciudat... stim biblia si de multe ori nu constientizam prea multe pentru e mai fain si mai confortabil sa bazai decat sa-i fi alaturi unui om... e unsor sa spui "stie Domnul" si sa stai deoparte sa privesti dar e mai greu sa incerci sa te implici sa vezi chiar ce vrea Domnul... astazi prea putini chiar isi dau interesul pentru ceva, traim intr-o lume guvernata de comoditate spirituala... e mai comod sa fiu mandru sa dau replici, e mai comod sa stau linistit sa nu lupt cu mine insumi sa nu mai uit in primul rand la mine ci sa ma uit la cel de langa mine e mai comod sa ma scuz... si bineinteles ca tocmai astia comozi stiu sa vorbeasca bine... la vorba suntem buni, la practica praf! in ultimele 2 zile am vazut in jurul meu chestii interesante... eu nu judec, dar sunt surprinsa de anumite lucruri pe care le-am vazut in ultima vreme, si ma rog tot mai mult Domnului sa nu fiu ipocrita si daca este ipocrizie sa mi-o descopere si acolo unde vorbesc si nu vorbesc bine ma rog Domnului sa-mi descopere greselile si sa ma ajute sa ma indrept. parerea mea este ca trebuie sa vorbim mai putin si sa facem mai mult si cand vorbim sa vorbim adevarul lui Dumnezeu pentru ca sa putem sa traim o viata dupa voia Lui...

necunoscute sunt caile Domnului....

cu siguranta ati mai auzit fraza asta... e interesant cum lucreaza Dumnezeu! de ceva vreme imi vin 2 versete in cap unul ca cine stie sa faca un bine, si nu-l face, savarsete un pacat (Iacov 4.17) si Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. ( efeseni 2.10) Ma uitam la un prieten care l-am cunoscut online in timp ce ne uitam la un concert si in seara aia el a fost mantuit si Dumnezeu a vrut sa fiu si eu atunci acolo si sa ma rog pentru el si El a pregatit totul inca de la inceput. Dumnezeu a vrut sa fim acolo si Dumnezeu are un plan special pentru el. cine spune ca lucrurile se sunt la intamplare? nimic nu este la intamplare! vorbeam cu el... si in timp ce imi multumea... abea atunci ma-m trezit la realitate si am stiut din clipa aia mai mult ca oricand ca Dumnezeu vrea sa se intample tot ce se intampla acum si ce se va ami intampla, el e in planul lui Dumnezeu si Dumnezeu a pregatit asa frumos calea ca in final sa pot face ceva bun pentru acest baiat... e extraordinar sa-ti dai seama de astfel de lucruri, sa te uiti in spate si sa vezi cum Dumnezeu a pregatit mai dinainte totul... tot ce trebuie sa faci uneori e sa fi prietenoasa si deschisa, gata sa faci ceva si vei vedea cum Dumnezeu lucreaza... si uite asa ajung din nou la faptul ca totul are un scop, deci daca nimic nu e la intamplare inseamna ca totul se intampla cu un scpo pe care noi nu il cunoastem la momentul respectiv, dar daca suntem deschisi la vocea lui Dumnezeu poate vom afla lucruri minunate pe care Dumnezeu le face... Ca de exemplu eu acum nu inteleg un lucru... Dumnezeu imi scoate in fata numai baieti pe care vrea sa il ajut sa le vorbesc despre Dumnezeu sa i duc poate la biserica... toate fetele umbla cu fete si aduc fete iar eu cu baietii.... imi pare ciudat, si nu inteleg de ce dar toate au un scop si acesti oameni pe care Dumnezeu mi scoate in cale nu sunt la intamplare si nu vin de capul lor ci sunt pregatiti si trimisi de Dumnezeu... ei bine cam asta am realizat in ultimele zile. deci... trebuie sa fiu mai atenta si bineinteles constienta la fiecare pas ca nimic nu este la intamplare si ca Dumnezeu pregateste lucrurile iar eu trebuie sa stau linistita pentru ca El este in control si face lucruri minunate. gby tuturor

oamenii cauta extraordinarul...

Noi oamenii mereu cautam ceva tot mai interesant mai miraculos si asa mai departe... am ajuns in seara asta la concluzia ca vrand nevrand oamenii sunt in cautare de miracole atunci cand e vorba de marturii! Sa fim sinceri la o marturisire de credinta despre care om se vorbeste cel mai mult? care marturie este considerata frumoasa de catre oameni? cea care este in realitatea ce ma jegoasa (scuzati-mi expresia) de ce zic jegoasa? pentru ca omul acela care are o marturie puternica un fost drogat razvratit puscarias alcoolic dependent de pornografie si asa pot continua cu multe exemple nu a trait o viata normala nu a avut o viata frumoasa nu poate sa zica ceva bun despre ceea ce a fost... in realitate o marturie frumoasa nu este cea care a venit din gunoi, da! e extraordinar sa vezi cum Dumnezeu ridica oameni de jos, cum cei la care te-ai fi gandit ca nu se vor intoarce niciodata la Hristos, se intorc. dar in realitate marturia cea mai frumoasa este al acelui om care a stiut sa traiasca frumos si inainte de al intalni in mod personal pe Hristos! si e al acelui om care a crescut in binserica si a ajuns la varsta adolescentei si se duce in fata sa marturiseaca cum la intalnit pe Hristos, nu are o marturie extraordinra dar nimeni nu sa gandit ca, ca sa fie asa cum este a luptat si a ales ceva bun pentru viata sa, a trait frumos! ce este cel mai bun este cel mai putin apreciat in biserica! toata lumea se uita la cel cu marturia puternica la cel ce a avut o viata de pacat o viata de mizerie... asta am invatat in aceasta seara de la un om care si-a spus asa de frumos marturia, are o marturie puternica dar ne-a povestit si de sora lui care a trait o viata frumoasa si la final concluzia a fost pentru mine comparatia dintre o viata de mizerie si o viata traita frumos ne-a condus discret spre asta si ne-a spus care marturie este de apreciat. nu a lui, ci a sorei lui! oamenii trec asa de unsor cu vederea marturiile astea mai simple ca sa zic asa... dar in realitate astea sunt de valoare! amul asta avea dreptate... si eu, ca el sunt geloasa ( cred ca e prea mult spus... poate nici chiar asa) pe cei care au trait o viata frumoasa si au o marturie simpla dar care in spatele acestei marturii simple se ascunde mult bine. Acum am inteles de ce ma uit cu drag la adolescentii care au o familie frumoasa si ma uit cu drag la parintii evlaviosi si la cei depre care stiu ca isi invata copii sa citeasca biblia si le arata iubire. acum stiu de ce imi este asa drag sa privesc o famile crestina si mai ales una cu crestini autentici si ma bucur de fiecare rugaciune a unui tanar care rosteste o multumire lui Dumnezeu pentru parinti. asta e privilegiul divin... sa ti se dea in viata un start bun de sus... eu am o marturie puternica, un trecut urat si totusi mereu marturia mea va fi bagata in seama mai mult decat a unui tanar cu o viata linistita (bine, omeneste privind in cazul meu poate ca le dau si eu putina dreptate) nu stiu de ce Dumnezeu ma pus unde ma pus ca sa am un start atat de prost eu asta il numesc "marele de ce al omului" pentru ca nici un om nu poate sa aiba raspuns la intrebarea asta. numai Dumnezeu stie si raspunsul il vom afla numai la venirea lui Hristos. insa multumesc Domnului ca mi-a dat putere si incredere in el... astazi desi nu stiu raspunsul la intrebarea mea stiu ca El are un scop pentru orice Hristos a fost in locul cel mai de jos dar Dumnezeu la ridicat in cer la locul cel mai de sus i-a dat totul in maini si este la dreapta lui Dumnezeu. Mai de mult na gandeam cum sa fac ca marturia mea sa nu fie una spectaculoasa si din ea sa nu fiu eu inaltat ci El acum prin omul asta am un model si am inteles niste lucruri foarte importante de la el si unul din lucrurile pe care le-am mai inteles in seara asta este ca marturia mea este buna pentru cei cazuti si pierduti si pentru crestinii caldicei si ca ea trebuie adaptata la situatie si astfel marturia mea nu va fi spectaculoasa si nu ma va inalta pe mine ci pe Dumnezeu (aici mai am de digerat cum stau lucrurile)

De la ei am invatat...

e ciudat... nu stiu ce ma apucat dar de ieri imi tot aduc aminte de oameni de la care am invatat, oare o fi pentru faptul ca curand voi implini 18 ani? nici eu nu stiu, dar e placut :d e placut sa-ti dai seama ca ai ajuns majora si ai invatat ceva bun... uitandu-ma in urma mea as putea sa vad mult rau dar dincolo de toate astea au fost oameni de la care am invatat lucruri care m-au facut sa merg mai departe si care m-au format...
De la mama... am invatat ca Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce nu stiu ce ma facut sa cred afirmatia asta dar am crezut-o si ma ajutat mult in anii copilariei, ma facut sa merg inainte!
pastorul adventist a fost cel mai special om pe care Dumnezeu mi la dat in viata mea... a fost un calator care a lasat in urma lui o frumoasa invatatura, de la el am invatat ca... " Viata este un joc dur ce ne invata sa fim invingatori, dar pentru a invinge... avem nevoie de experienta iar experienta se castiga doar prin puterea de a merge mai departe" Dumnezeu, prin el ma invatat sa-mi accept crucea... si crescand am inteles de la el cat de important este sa spui un cuvant de bine unui om necajit si nebagat in seama, oamenii nu-si dau seama cat de valoroase sunt cuvintele, dar eu am invatat de la el! el nu stie dar sigur nu sa gandit niciodata ce a insemnat "in mine ai un prieten" atunci cand mi-a spus, ar ramane marcat daca i-as spune vreodata... ma ranit si a plecat dar pentru mine va fi mereu un om special!
Un alt om special care l-am cunoscut indirect in seara mantuirii mele... am invatat atat de multe de la el... despre viata, despre credinta, despre Dumnezeu... vietile noastre oarecum se aseamana si l-am luat ca model iar Dumnezeu la folosit cu putere in vaiata mea. astazi, promovez acelasi lucru care el il promeoveaza, si anume acela ca se poate trai mai mult din Dumnezeu se poate trai o viata mai buna alaturi de Dumnezeu eu chiar cred asta si am vazut in viata mea! ultimul lucru care l-am invatat de la el este ca oamenii nu vor sa poarte jugul lui Hristos si vor sa-si largeasca calea si inloc sa treaca peste obstacole le ocoleste ca sa le fie lor mai bine, mai unsor. de atunci intotdeauna cand apare ceva imi amintec ca nu trebuie sa ocolesc obstacolele ca sa-mi fie mai bine trebuie sa trec peste ele caci Dumnezeu imi da biruinta.
odata, in drumul meu prin lume am intalnit o psiholoaga de la care am invatat ca nu poti cere mai mult decat are cineva sa-ti dea! nu poti cere iubire acolo unde nu este chiar daca normal ar trebui sa fie. ar fi extrem de surprinsa sa vada cine sunt astazi iar eu as fi extrem de bucuroasa sa-i spun ca exista un Dumnezeu atotputernic care face din lucrurile imposibile, posibile.
de la pastorul Petrica am invatat ca Dumnezeu este in control si El ma pus in locul in care sunt iar in timp ce ma lutam sa inteleg de ce Dumnezeu ma pus in locul in care ma pus si de ce a trebuit sa trec prin ceea ce am trecut Domnul la trimis pe pastorul Costel de la care am invatat sa am incredere in inteleptciunea lui Dumnezeu
impreuna cu BPT am invatat si inca mai invat sa slujesc si sa imi folosesc talantii
de la totul pentru Hristos am constientizat ca exista o lupta spirituala pe care nu o vad si unde este lucrarea lui Dumnezeu este si impotrivire din partea celui rau. pe campul de lupta, e lupta dar unde e Dumnezeu, e viata si biruinta! Am mai invatat ceva de la o persoana de acolo... am invatat sa merg mai departe chiar daca gafez, sa nu ma descurajez cred ca am prins mai mult curaj.
iar cei de la Estera au fost mereu langa mine prin rugaciunile lor, prin incurajarile lor cand cei din casa mea erau impotriva mea si cand nu au fost in stare sa ma inteleaga si sa ma asculte Dumnezeu mi-a dat niste femei speciale care sa ma incurajeze si care sa ma asculte practic niste straine care au fost si sunt langa mine
Acestia sunt oamenii care au avut si au (unii) un impact asupra mea ei sunt oameni care fie Dumnezeu i-a adus in viata mea doar sa ma invete ceva fie oameni prin care Dumnezeu ma binecuvinteaza in continuare. Multumesc lui Dumnezeu pentru ei si pentru impactul care l-au avut in viata mea dar mai presus de toate i multumesc lui Dumnezeu ca ma ridicat de jos, ca a fost langa mine cand nimeni nu a fost ca ma intarit si ma invatat atatea lucruri, i multumesc pentru tot cea ce a facut si face in continuare in viata mea i multumesc ca prin harul Lui sunt ceea ce sunt astazi si fara El nici nu as fi si nu as putea trai fara prezenta lui in viata mea.

pe campul de lupta, e lupta!

Ce-am invatat in ultima vreme...? ca pe campul de lupta, e lupta! Cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu, cand incepi sa i-ei initiativa apar piedicile... de ce? pentru ca cineva pe care nu-l pot vedea nu-i place ceea ce fac si imi pune piedici si descurajari si ar face totul doar sa se asigure ca nu fac... vorbesc despre o lupta spirituala reala pe care nu o pot vedea vorbesc despe Satan si ingerii lui! Cand satan a simtit pericol a vrut sa ma arunce din lumea mea...a vrut sa ma arunce aproape de lumea mea dar destul de departe pentru a ma impiedica sa mai pot face ceva pentru Dumnezeu. a fost o batalie mare dar pe care bineinteles Dumnezeu a castigat-o... apoi mi sa ridicat impotrivire dupa primul weekend de seminar dar si acolo Dumnezeu a biruit. iar in seara asta, la slujire brusc ma apucat o durere de spate cum nu am mai avut de cand Chris si trupa lui s-au rugat pentru mine si Dumnezeu a luat acele dureri groaznice de spate (de atunci nu am ami avut astfel de probleme)... durerea din seara asta a fost echivatentul unei ore de stat in picioare (desi eu numai ce imi incepuse-m slujirea de vreo 5 minute) nu m-am speriat am inteles ca este vorba de o impotrivire a celui rau si am inceput sa ma rog si iata ca asa cum a venit durerea asa a si plecat! Inca mai simt o foarte, foarte unsoara durere de spate. deci, ce am inteles in ultima vreme din viata mea? am constientizat mai mult ca exita o lupta pe care noi nu o vedem iar atunci cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu ai intrat pe campul de lupta si unde este un cap de lupta acolo este si o lupta, cu cat mai mare este lucraea lui Dumnezeu cu atat mai mare este lupta. daca nu este atacat fizicul atunci iti apar tot felul de piedici iar daca nici asa nu merge te ataca la nivelul mintii incercand sa te descurajeze sau sa-ti puna tot felul de ganduri nesanatoase deci vorba acea: unde Dumnezeu lucreaza si satan lucreaza! pe campul de lupta, e lupta dar unde este Dumnezeu este si viata!

ma urmareste gandul de a scrie o carte...

In ultima vreme ma gandesc la atat de multe lucruri... nici nu stiu despre ce sa mai vorbesc, timpul imi pare tot mai scurt si sunt atatea de facut si atat de putine fac... trebuie sa diger atatea lucruri dar sunt asa de obosita ca nu am chef sa ma gandesc la nimic... desi din nou mi-am amintit de un gand care ma tot urmareste de un timp bun... o colega spunea astazi ca dupa parerea ei porunca cea mai mare si totodata neglijata de catre tineri este ascultarea de parinti... ceea ce este adevarat astazi tinerii sunt razvratiti si nu stiu sa isi iubeasca parintii si aici vorbesc despre copii care au parinti buni sau cat de cat buni... adolescentii sunt tot mai nemultumitori si uita ca parintii nu sunt perfecti insa eu nu as vrea sa continui sa enumar tot mai multe aspecte negative... eu cred ca in firea nostra ne sta sa fim asa si primul pas pentru o schimbare este ca copilul sa inteleaga importanta familie pentru sufletul lor este o influenta extarordinara asupara starii spirituale unui copil si de unde sa inveti sa multumesti lui Dumnezeu pentru parintii tai, si pentru ca ai niste parinti sau poate chiar o familie (intre cuvintele parinti si familie este o mare diferenta) de unde sa inveti sa-ti iubeti si apreciezi parintii daca nu de la cel care nu are o familie? noi nici macar nu ne dam seama ce este in sufletul unui copil abandonat... cata durere, respingere si trauma este intr-un suflet parasit de catre cei mai importanti oameni din viata unui copil... si de-ar fi numai asta... dar copii care stau la casele de copii unii dintre ei nu mai ies oameni normali , unii au atatea probleme in sufletul lor... ei nu stiu ce inseamna sa ai parinti nu stiu ce inseamna sa fi iubit nu stiu ce inseamna sa fi acceptat asa cum esti, ei sunt oameni ai suferintei... apoi copii care au parinti dar nu au o familie copii care sunt abuzati cu orice fel de abuz demoralizati si neiubiti, cu parinti ce cred ca educatia se face prin bataie si asprime, lipsa de afectiune toate astea au un mare impact in sufletul unui copil... pentru mine cel mai fascinant lucru la care ma pot uita este o familie sa urmaresc comportamentul lor modul de a vorbi, iubirea unitatea... este extraordinar! primul privilegiu pe care Dumnezeu il da unui copil este cel mai important cadru din viata lui si nume familia. Ei bine... despre asta am in cap sa scriu, despre primul privilegiu pe care Dumnezeu il da unui om... de ceva vreme tot am in cap sa scriu o carte despre asta este un subiect extraordinar luat dint-o perspectiva diferita si anume privilegiu lui Dumnezeu iar scopul este ca tinerii sa inteleaga ca oricum este familia lor sunt privilegiati iar cei care nu au parinti ei bine acolo este mai greudar aceste suflete pot fi schimbate in totalitate daca se lasa in mana lui Dumnezeu.. dupa cum imi spun eu... am avut privilegiul sa am parinti, nu am avut privilegiul sa am familie dar am privilegiul ca lucrarile lui Dumnezeu sa se arate prin mine... sunt aleasa pentru El pentru ca lucrarile lui minunate sa se arate prin mine si oameni sa vada ca prin dependenta de Dumnezeu se poate orice, sunt trimisa pentru a spune oamenilor despre privilegiul acesta al lui Dumnezeu este extrardinar sa ai o familie si asta nu poate intelege cu adevarat numai un om care nu o are... acesta este doar un gand si totusi poate odata voi scrie o carte, cine stie...

de la crestinism la ateism!

De la crestinism la ateism... cum se poate asa ceva..?nici nu stiu ce sa spun si cum sa o spun... el? e cumva omul pe care anul trecut il apreciam? l-am cunoscut pe youtube... eram in cautare si am vazut un tanar care era dornic sa vorbeasca despre Dumnezeu cu oamenii si a spus ca cine are intrebari despre Dumnezeu sau vrea sa afle mai multe poate sa-l intrebe pe el... si am mers si eu cu framantarea mea, cautam un raspuns, cautam sa stiu de ce baptisti si altii tin duminica si nu sambata... si el mi-a dat cateva versete, atunci a inceput adevarata cautare pentru mine, Dumnezeu la folosit pe el ca sa ma aduca pe mine la o invatatura sanatoasa... n-a facut mare lucru dar ma condus la un pas important... il vedeam pe mess si mereu avea ceva interesant la status un link cu o cantare crestina, un citat, o predica l-am apreciat, l-am slavit pe Dumnezeu pentru el, ne-am botezat in aceeasi luna... parca ieri ne dadeam bucurosi si plini de entuziasm pozele de la botezul nostru, ne bucuram si ne binecuvantam unul pe altul... dar azi... azi este ateu! azi el spune ca si-a deschis ochii ca este liber, pentru el biserica e o tampenie, iar Dumnezeu un mit... cum a ajuns aici? cum se poate asa ceva? ma marcat foarte mult discutia cu el in final i-am spus "edi, sigur nu e o farsa? pentru ca eu nu pot sa cred ce spui!" el... "nu, sunt ateu de o luna" imi pare rau pentru el... mi-a venit sa plang gandindu-ma la cine a fost si ce a ajuns, a cunoscut harul lui Dumnezeu, sa botezat si apoi s-a facut ateu... nu pot sa inteleg, oricat de necrescut spiritual ai fi eu nu pot sa inteleg cum poti sa cazi de la crestinism tocmai la ateism... nici n-as stii sa exprim cum ma simt dar ma gandeam cat har i s-a dar si el l-a respins imi pare rau pentru el nu stiu cum a ajuns la convingerea asta pe care Diavolul i-a bagat-o in cap dar sper ca harul lui Dumnezeu spre mantuirea lui sa nu se fi terminat... pot doar sa ma rog si sa sper ca intr-o zi voi auzi ca sa intors la Hristos la fel de spontan cum am auzit astazi ca este ateu....

o simpla straina azi vorbeste...

Astazi ma gandeam la dragostea crestina ma gandeam sa scriu despre asta dar ma intors cineva pe dos insa mi-a ramas in cap un mare adevar... colegii mei cantau astazi versurile "daca dragostea dispare, viata mea n-are culoare si doare tot mai tare" cat de adevarate sunt versurile astea in viata oricarui om am fost creati cu iubire si ceea ce ne face fericiti este tot iubirea fara iubire e totul pustiu, fara culoare am auzit candva o vorba foarte faina "unde dragoste nu e, nimic nu e". Omul nu poate trai fara dragoste cel mai tare doare atunci cand in casa ta nu e dragoste, cand dragostea dispare atunci chiar viata nu are culoare, poti sa ai succes, prieteni si tot ce-ti trebuie dar daca in casa ta dragoste nu e, nimic nu e. asa a creat Dumnezeu un loc special nimit familie unde astazi tot mai mult este deteriorat, am scris niste versuri astazi si sincer mi-e rusine sa spun despre cine este vorba in versurile astea. de ce? pentru ca lucrurile ar trabui sa stea total altfel dar asta e...

Ma simt ca un strain
in locul ce altadata il credeam sprijin
fete patetice, ipocrite ma privesc
ganduri ascunse isi soptesc
cred ca pot sa-si ascunda ipocrizia
sub niste vorbe bune si scuze fara rost
dar soaptele lor nu raman ascunse de urechile mele
iar privirile lor imi spun cine sunt si ce gandesc
soaptele lor ma lasa cu picioarele inmuiate
vorbele lor cu ochii inlacrimati
atitudinea si apropo-urile fara sens ma lasa rece
de paca n-as sti ce se petrece
sunt in plus, dar n-am cei face!
nu-i vina mea ca fac parte din viata lor
dar nu-i nimic merg inainte
cand simt ca nu mai pot incep sa plang
cand nu mai stiu ce sa fac nu ma plang pe mine
va plang pe voi, sau poate ma plang si pe mine pentru voi
inainte Domnului eu stau, doar El imi e sprijin
povara mea o poarta si pacea Sa imi da
credinta si putere primesc, pe stanca ma aseaza
El e cu mine cand toti sunt impotriva mea
El ma iubeste cand pentru cei de-ai mei sunt in plus
El e cu mine si mi-a dat alti oameni care sa tina la mine
si ei sunt cu mine cand voi sunteti impotriva mea
cand voi nu dati dovada de prea multa reatiune
ei inalta o rugaciune, cerurile se deschid
iar Domnul ne da bucurie.
binecuvantat fi Doamne pentru tot ce-mi dai
iubirea Ta si increderea in Tine ma fac sa sper la mai bine.

E ciudat, cand oamenii ma judeca pentru un trecut mort cand sunt in suferinta din cauza oamenilor imi vin un anumit gen de versuri in minte versuri rap crestin poate unora li se pare ciudat dar mie imi place muzica si mai mult decat linia melodica pentru mine conteaza mesajul cantecului uneori gasesc cantece care nu sunt genul meu dar versurile sunt foarte bune, imi place rap-ul pentru ca este singurul gen de muzica care spune lucrurilor pe nume, spune realitatea simplu si la subiect este singurul gen de muzica pentru care conteaza doar mesajul, deci da! n-am nimic cu rap-eri crestini si pot sa dau si explicatii pentru asta si unele chiar biblice imi plac tare mult versurile din piesa nu ma cunosti: "n-ai fost in locul meu nici nu esti nici nu vei fi, nu cunosti ce am trait, ce traiesc, ce voi trai raman la fel neschimbat pana in clipa cand voi muri nu vorbi daca nu sti" foarte adevarate versuri pentru ca oameni mai nou stiu doar sa vorbeasca si sa-si dea cu parerea fara sa stie ceva concret iar in cazu in care te asculta nu te asculta ca sa inteleaga ci ca sa aiba ce sa judece! poate pare cam dur dar e realitatea blogul se numeste din viata gandurilor mele si asta fac, dau la lumina anumite ganduri pe care unii nu au curaj sa le spuna pentru ca sunt cuvinte prea grele dar asta e realitatea. nu credeam ca melodia urmatoare imi va ajunge asa de folositoare dar viata ne surprinde mereu si eu vreau sa aleg sa lupt pentru visele mele pentru visele pe care le-a pus Hristos in mine si cantecul asta rap a fost o incurajare pentru mine mai ales sfarsitul



pe mine biserica m-ar astepta dar sunt altii care ma impiedica, oricum Domnul va lupta pentru mine. inchei cu...

"ma-invart intr-o lume ciudata si rea
si caut un loc pentru dragostea mea
nu-l voi gasi aici, in cer il voi primi"

se apropie pustiul de inima mea...

traiesc intr-o lume ciudata in care fiecare alegere costa, unde oamenii cred ca pot insela pe Dumnezeu si pot face ce vor si sa aiba ce vor dar mereu se intampla la fel, realitatea i contrazice! fiecare alegere pe care o facem mai devreme sau mai tarziu ne va urmarii, daca astazi am facut o alegere buna ma voi bucura de ea nu doar eu ci si cei din jurul meu pentru ca alegerile mele afecteaza de multe ori si pe cei din jurul nostru... trist! astazi imi vine o fraza in cap... de ce sa platesc eu pentru greselile altora...? stiu ca nu este buna aceasta intrebare dar viata mea este pe cale sa se schimbe foarte mult se pare ca va trebui sa renunt la lumea mea, la biserica mea, la slujirea pe care o fac pe scurt la lumea mea... sa plec undeva nu foarte departe de orasul pe care il iubesc si in care Dumnezeu mi-a dat atat de multe binecuvantari... de ce? pentru ca am langa mine oameni care cred ca pot face ce vor si pot insela pe Dumnezeu, cred ca pot sa ceara ajutor de la Dumnezeu cred ca pot sa spuna ca se incred in El ca lasa lucrarile lor in mana Lui si apoi se bazeaza pe oameni ne putinciosi, dau spaga si cred ca Dumnezeu este cu ei! sunt atatea absurditati in mintea unora... cum poti sa crezi ca Dumnezeu este intr-un loc murdar? dupa cum spunea cineva Dumnezeu nu sta la un loc cu pacatul! de ce oameni cred ca pot semana ceva nedrept ca mai apoi sa culeaga ceva bun? Nu va inselati: "Dumnezeu nu se lasa batjocorit" Ce seamana omul aceea va si culege (Galateni 6.7). Astazi ma gandesc la voia lui Dumnezeu la ce vrea El sa fac in aceste momente dificile... iubesc tot ceea ce am aici si orice s-ar intampla casa mea mereu va fi pana in cele mai mici detalii aici... a fost, este si va fi mereu in inima mea! viata asta mereu ma surprinde... am crezut ca ca terminat, imi pare rau ca sa vad cum aceleasi greseli din trecut se repeta dar ce pot sa fac? sunt doar un om... cine stie, pana la urma poate totusi voi ramane... Doar Domnul poate face o minune, doar El poate salva ceva pierdut... Cand Dumnezeu lucreaza si Satan o face... tocmai cand am inceput sa slujesc cand proiectele pe care le am in cap sunt la inceput... lui Satan i este frica... stie ca se pot intampla lucruri mari in numele lui Hristos stie ca odata ce incep sa i-au initiativa totul se schimba... stie ca minciunile lui in aceasta privinta nu mai au putere. insa mai mare decat satan este Dumnezeu! Faca-se voia Lui.

dedicata acelor care merg pe un drum gresit...

"O clipa de-ai fi stat, sa asculti
cum iti soptea un glas, de sus
ca doar prin iubire vei putea s-alegi ce e bine

De ce alergi pe-un drum pustiu si greu?
de ce alegi un rau cand stii
ca intr-o zi singur ai sa fi?
de ce?"

(daca nu merge clipul atunci dai click aici)

ce sa faci cand echipa nu-i echipa? (fila de jurnal)

e ciudat... suntem imreuna si totusi ma simt controlata! am inceput un grup pentru ca imi pasa de acele persoane inclusiv de colega mea, am inceput impreuna si ea a pus lucrurile in miscare. acum simt ca sunt un catelus care umbla dupa seful sau sunt doar un om din umbra care asteapta sa i se spuna urmatorul pas. oare e doar "eu" meu care vrea sa fie mai mult sau e dreptate? nu! eu cred ca e dreptate... sunt o slujitoare care inca tace si asteapta ca la vremea potrivita sa poata face ceva pentru acele pesoane de care i pasa. stiu ca lucrurile nu vor iesi intocmai asteptarilor pentru ca cred puternic cuvantul care spune ca cel ce se va inalta va fi smerit. Astazi ma uit la mine la tacerea mea ma uit la ce se intampla si in lumina cuvantului vreau sa inteleg cat este bine din tot ceea ce fac. Vreau sa fiu o slujitoare si sa ma smeresc chiar daca uneori sunt trasa pe sfoara pentru ca am un scop bine stabilit sa fac ceva pentru acele persoane si sa nu-mi pese de faptul ca sunt un om din umbra ca uneori sunt mintita sau altceva pana la urma pentru mine nu mai conteaza ca sunt omul din umbra slujitoarea partenerei mele, numi pasa ca ar putea fi laudata ca isi atribuie munca noastra ca fiind a iei deoarece este initiativa ei pantru ca oricum ea face planuri pe care mi le comunica iar apoi pe care le aprob... vreau sa trec peste toatea astea sa nu-mi las "eu-l" sa-mi spuna ce sa fac as nu devin mandra pentru ca sunt la un nivel mai mare de cunoastere de Dumnezeu si eu trebuie sa conduc grupul vreau sa merg inainte pentru ca acele persoane au nevoie de Dumnezeu, au nevoie sa intelaga atat de multe lucruri... de la partenera mea pana la ultima persoana. ceea ce ma deranjeaza este faptul nu pot sa am incredere in ea in vorbele ei pentru ca sunt inselatoare nu ma pot baza pe spusele ei pentru ca nu stiu cat sunt de adevarate insa sper ca se va schimba. inrebarea mea ar fi... ce sa fac cand nu am un partener prielnic pentru a face ceva? una dintre solutii ar fi comunincarea sa i spun ca echipa nu este formata din lider si slujitor ci din slujiitori si eu cred ca noi ar trebui sa ne slujim unii pe altii si chiar daca am fi lideri totusi ar trebui intai sa invatam sa fim oameni si liderul sa nu se vada mai mare decat cel cu care lucreaza... cateodata mai vine si momentul adevarului si uneori este greu mai ales cand ai dea face ce un om nenascut din nou dar dar eu ma duc sa-i spun biblia si daca nu vrea sa o asculte eu nu pot face nimic. nu stiu ce am sa fac in continuare dar il rog pe Domnul sa ma calauzeasca in toate si stiu ca El va fi cu mine.

despre om si lucrarea lui Dumnezeu

Domnul mi-a pus pe inima sa fac un grup de partasie iar apoi i-a mai pus unei fete sa faca asta... iar noi am hotarat sa mergem la alte fete sa cantam sa ne rugam si sa le vorbim din cuvant. Acum 2 ore jumate m-am intors si inca sunt marcata de starea in care sunt acele fete defapt femei in trairea lor in credinta lor in lipsa de interes pentru partasie pentru cuvant... Sunt constienta ca nu inteleg prea multe ele au trecut printr-o viata de chin in casa de copii au nevoie sa inteleaga tot mai mult dragostea lui Dumnezeu au nevoie sa constientizeze cine este Dumnezeu au nevoie sa constientizeze starea in care sunt... au atata nevoie de Dumnezeu si nici macar nu stiu daca constientizezaza ele asta (desi nu prea cred ca constientizeaza) am impresia ca stiu doar teorie, ca Dumnezeu e bun ca E cu ele ca El este asa si asa si asa.... am impresia ca stiu despre El dar nu il cunosc pe El iar cel putin eu nu am de gand sa stau cu mainile in san... vreau sa le fiu o marturie o binecuvantare vreau sa le vorbesc despre Dumnezeu despre dragostea Lui imi doresc ca ele sa il cunoasca pe Dumnezeu sunt botezate merg la biserica defapt acum merg mai rar... m-am hotarat in seara aceasta sa le arat dragoste sa am rabdare cu ele si chiar daca sunt reci si nereceptive la ceea ce incerc sa fac cu ele vreau sa continui vreau sa fiu o incurajare pentru ele vreau sa Dumnezeu sa lucreze la inima lor, eu cred Hristos poate face o minune in viata lor, eu cred ca Hristos poate lucra puternic in viata lor... si cand ma gandesc ca mai is si persoane despre care as zice ca is ok si incet incet aflu ca lucrururile nu stau deloc cum credeam uneori raman marcata de ceea ce aud... si ma intreb cum se poate sa renunti la Dumnezeu la biserica din cauza unor oameni? cum se face ca stii care nu este voia lui Dumnezeu si totusi vrei sa o faci? pe o parte lucrurile acestea pe care le vad la oameni ma ajuta ca sa constientizez tot mai mult ce mare har mi sa facut... ce minuni face Dumnezeu in viata mea si cat de minunat lucreaza El la viata mea... sunt privilegiata! sunt privilegiata sa cunosc tainele lui Dumnezeu sunt privilegiata prin modul in care Dumnezeu lucreaza in viata mea... chiar daca am si eu de facut alegeri totusi tot ceea ce sunt sunt prin harul Luifaptul ca am puterea si inteleptciune sa fac alegeri bune (atunci cand le fac) nu mi se datoreaza mie... pe o parte ma face sa vad harul lui dumnezeu in viata mea si probleme le reale pe care oamenii le au.. iar pe alta parte ma motiveaza sa doresc sa fiu o marturie pentru oameni acum chiar i dau dreptate aceluia care spunea ca este nevoie de oameni care sa vorbeasca dar sa si traiasca, este nevoie de marturii... nu stiu exact ce vrea Dumnezeu de la mine dar cred puternic ca vrea sa fiu o marturie o incurajare pentru oameni... cred ca lucrurile acestea nu mi le arata degeaba, cred ca darurile pe care le am nu sunt pentru mine ci sunt pentru ai slujii pe altii pentru a incuraja pentru a fi o marturie, faptul ca Dumnezeu ma ridicat atat de mult nu este o intamplare faptul ca mi se reveleaza in atat de multe privinte si imi da inteleptciunea sa stiu care este voia lui ce este bine si ce nu, nu este o intamplare nu este pentru faptul ca am eu ceva special nu este nici macar pentru faptul ca in momente potrivite am luat decizii bune oricum deciziile bune pe care le-am luat pana acum nu au fost lucrarea mea a fost inteleptciunea lui Dumnezeu a fost lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu in mine... unul dintre pastorii mei a spus odata ca toate darurile sunt date pentru ai slujii pe altii numai unul singur este pentru tine insuti darul vorbirii in limbi prin care te intaresti pe dinauntru, cred ca tot ceea ce am trebuie folosit pentru lumea asta pentru oameni ca ei sa inteleaga cine este Dumnezeu si sa pot dovedi lumii ca se poate trai o viata mai buna cu Dumnezeu se poate trai mai mult din Dumnezeu! asa cum si pentru mine un om a fost si este o marturie si o mare incurajare ca se poate mai mult asa as dori sa fiu si eu si am inteles ca este nevoie de astfel de oameni, oamenii au tot felul de probleme si descurajari si cek rau vrea sa ne minta tot mai mult si este nevoie de oameni care sa traiasca pentru Dumnezeu care sa dovedeasca prin viata lor ca se poate, ca cu Hristos se poate orice, deci este nevoie de marturii. Eu una eu vreau sa traiesc mai mult din Dumnezeu si am atata nevoie de El... atunci cand ma uit la mine si vad cate trebuie schimbate i spun Domnului: "Doamne am atata nevoie de tine..." mai nou tot asta Ii repet in fiecare zi. Joi am vazut un clip pe youtube iar apoi i-am mai spus Domnului ca vreau si eu sa il cunosc asa cum vrea El sa il cunosc iar seara am primit o lectie foarte buna si importanta despre Dumnezeu si inca i mai multumesc pentru descoperirea pe care mi-a facut-o (cu prima ocazie voi scrie despre ea pe celalant blog)

Sarbatorim victoria si suntem una in Hristos!

Am descoperit un cantec fain acum cateva zile iar astazi pur si simplu mi-a venit in minte si nu mai mi-l puteam scoate din cap toata ziua l-am cantat :d Cantecul este cantat de Casey Schang (din cate stiu e compusa de el) un cantaret din america el si Chris (tipul blond) impreuna cu Miri (fata care poarta palarie) sau rugat pentru mine si Dumnezeu mi-a vindecat spatele si m-a eliberat de frica si mi-a dat libertate, deci... I AM FREE! ( ador cuvintele astea de ceva vreme :))) I AM FREE :D ) Deci versurile sunt asa:

Pacatu-Ai biruit
Dusmanul e invins
Dragostea a triumfat
cand din morti A-i inviat

Sa terminat
lucrearea A-i sfarsit
prin moartea Ta pacatul L-ai zdrobit

Ref:
Sarbatorim victoria
imbratisam iubirea Ta
in libertate noi traim
focul iubiri-L raspandim

Suntem liberi
fara frica
prin credinta
suntem biruitori



Iar acum seara cant intruna versurile urmatoare:

Traiesti in min
Traiesti in min
noi suntem una
Hristos cel inviat

Doar atat stiu dar e superb...:d ascultati si voi...



deci... inchei cu: Suntem una! :x

despre oameni de caracter

Mi-a ramas in cap o fraza pe care am citit-o pe internet... "adevaratii oameni care au influentat lumea nu sau lasat influentati de ea" ma gandeam aseara ca un om de caracter nu se lasa influentat de tiparul din jurul sau adica noi avem tendinta sa ne uitam in jur si sa ne facem o parere despre cum trebuie sa fim sau sa facem... traim fiecare sub un anume tipar, este "lumea noastra" locul in care suntem influentati. daca cei cu care avem contact au o parere (ca de exemplu) ca nu stim sa iubim si nu putem sa iubim cu iubirea lui Dumnezeu se prea poate sa ne lasam si noi influentati de minciuna aceasta a celui rau. in noi mereu este tendinta sa ne uitam la cei din jur sa ne comparam cu ei si sa ne conformam "lumii noastre" in care ne aflam. Eu de exemplu la inceput de credinta in primele 7-8 luni ma vedeam cam prea spirituala si ma uitam la cei din jur si ei erau altfel si doream totusi sa nu fiu o ciudata asa ca am incercat sa mai schimb cate ceva la mine probabil ca sa ma conformez "lumii mele" in care traiam. am facut o greseala... dar adevaratii oameni care au influentat lumea nu sau lasat infuentati de ea. am invatat din experienta ca trebui sa te uiti la Hristos si la scriptura si de acolo sa iti iei principiile de viata. cred ca un om cu un caracter puternic nu se ia dupa cei din jur ci se ia dupa ceea ce spune Hristos bineinteles scriptura. Am observat ca oamenii cu impact in lumea aceasta sunt foate criticati si barfiti si prigoniti, de ce? pentru ca adevarul starneste iar un om care nu se lasa influentat de lume spune adevarului pe nume si are curajul sa o spuna pentru ca nu cauta atentia oamenilor ci cauta sa faca voia lui Dumnezeu si sa invete si pe altii sa traiasca altfel adica sa traiasca numai dupa principii biblice. Un om cu impact nu se lasa influentat de lumea in care traieste ci se lasa influentat de Dumnezeu e diferit si nu i pasa de ceea ce spun oamenii atata timp cat traieste conform voii lui Dumnezeu. pentru el este mai important parerea lui Dumnezeu despre el decat parerea oamenilor! Eu una vreau sa fiu o femeie de caracter sa fiu cu impact pozitiv in "lumea mea" sa fiu o lumina, vreau sa las ceva bun in urma mea si cum sa fiu lumina daca nu ma i-au dupa lumina adevarata adica Hristos? si cum sa ma i-au dupa lumina adevarata? cunoscand cuvantul lui Dumnzeu care este ghidul vietii de credinta. M-am saturat de ipocrizie si inconstienta... cineva spunea sa nu i credem pe cei care ies in fata si se dau mari grozavi ca nus, is oameni ca si noi avea dreptate cand spunea ca astazi ies multi in fata si se vede dupa ei ca ascund ceva ca in realitate nu sunt ceea ce par... intotdeauna mi-a placut sa cred ca cei care vin in fata (ma refer la slujitori, gen catareti crestini si pastori) sunt altfel, sunt oameni care il cauta pe Dumnezeu si il slavesc pe El si cauta sa-i intoarca pe oameni cu fata catre Dumnezeu, si asa ar fi normal sa se intample dar in realitate nu este asa... prea putini sunt cei care sunt asa... eu nu pot sa inteleg cum poti sa mergi prin biserici, sa asculti cuvatul lui Dumnezeu, sa iesi in fata, sa dai bine si in realitate sa traiesti in minciuna... pur si simplu nu pot! cred ca imi stiu chemarea... stiu pe ce domeniu trebuie sa slujesc altora si imi cunosc cel putin un dar (adica poezia...) si atunci cand Dumnezeu ma chemat in slujire mi-a fost teama sa o fac... pentru ca un lucru pe care pot sa il fac este sa imi spun marturia si sunt constienta ca marturia mea nu este una simpla ci este una care atrage privirile si nu vreau ca prin asta sa fac spectacol, sa atrag atentia asupra mea... un lucru de care mi-a fost teama era de mine insumi.... imi este teama ca atunci cand oamenii vor auzii si vedea schimbarea si minunile pe care Dumnezeu le-a facut in mine sa nu devin mandra. Automat cand iesi in fata vor exista oameni care te vor aprecia si in firea noastra este impulsul asta sa fim vazuti bine dar eu vreau sa nu fiu o ipocrita sa caut salva mea si nu a lui Dumnezeu nu vreau sa ajung sa ma dau mare ca oamenii ma iubesc si sa caut atentia lor. nu vreau sa ma sadisfaca aprecierile oamenilor ci as dori sa ma sadisfaca faptul ca Dumnezeu lucreaza la inimile oamenilor si asta sa fie singura sadisfactie a mea... dupa cum spunea liderul din grupul in care sunt "noi trebuie sa fim un raspuns nu o intrebare" un om care lasa ceva bun in urma lui este un raspuns, nu o intrebare... oamenii au tot felul de intrebari si cauta raspunsuri iar un crestin trebuie sa fie un raspuns nu o intrebare si intrebarea pentru multi este cum sa fi un raspuns? pai nu poti sa dai ceea ce nu ai... ca sa fi un raspuns trebuie sa cunosti cuvantul lui Dumnezeu si sa il traiesti si atunci nu va fi greu sa fi un raspuns la intrebarile oamenilor. Cand il cunosti pe Dumnezeu, cand cunosti puterea Lui si scriptura poti sa fi un raspuns, nu o intrebare! deci... Domnul sa formeze in noi caractere puternice care sa caute fata Lui si sa influenteze nu sa se lase influentati. Amin

Eliberata prin har!

ieri seara harul nemeritat al lui Dumnezeu sa revarsat inca odata peste mine... cred ca nu voi uita niciodata experienta pe care am avut-o. Ieri seara in timp ce bucuroasa laudam pe Domnul in centrul orasului a venit niste americani si la un moment dat sa terminat cantarea si unul din americani ne-a aratat un batranel care l-a intalnit acum 2 zile si a vazut ca era surd si mut asa ca sa rugat pentru el si Isus sa atins de el si la vindecat. apoi ne-a spus ca Dumnezeu vrea sa acelasi lucru cu n oi in seara aia iar cine are probleme sau sunt bolnavi sa vina ca sa se roage pentru noi si am mers si eu si le-am spus ca am probleme cu spatele si chiar in acele momente ma durea (daca stau mult in picioare ma doare spatele) si si-au pus manile peste mine si au inceput sa se roage pentru mine cand sa facut liniste am deschis ochii si iata ca spatele meu nu ma mai durea si simteam ca pot sa stau mai drept (Doamne... si acum mai vad imaginea a ceea ce sa intamplat acolo) a fost extraordinar apoi am ramas cu 2 fete si ne-am rugat pentru mantuirea maimei mele iar eu in momentele acelea am inceput sa tremur... cand sa terminat rugaciunea am ramsa doar cu una din fete si ma trebat daca am teama si atunci eu i-am spus despre teama mea de public... atunci cand trebuie vorbesc in fata mai multor oameni si cand oamenii isi atintesc privirea spre mine iar eu trebuie sa vorbesc in fata unor necunoscuti sau poate chiar a unor amici trupul meu reactioneaza fara sa il pot controla si incepe se tremure iar unori ma pierd si nu pot sa vorbesc liber cu oamenii. Asta a fost pana aseara! Aseara fata aceea sa rugat pentru mine in numele lui Isus Hristos si am fost eliberata de duhul acela de teama am mers apoi si am vorbit cu niste fete si ma simteam bine apoi m-am intors si i-am spus ca ma simt mai libera... iar ea mi-a spus: Tu esti libera! si mi-am spus: da eu sunt libera si pot sa vorbesc liber cu oamenii! iar acum simt in mine un duh de putere dupa cum spune biblia: Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. ( 2 Tim. 1.7) Aleluia! Aseara nu prea stiam ce se intampla cu mine dar stiu ca de cand incercam sa scap de robia asta a frici chiar ma gandeam sa apelez la o persoana pe care o cunosc si este psiholoaga sa imi dea un sfat ceva, odata mi-a spus ca in timp imi va trece doar ca am nevoie de curaj si exercitiu dar iata ca Domnul a hotarat acesta zi ca sa-mi dea El eliberare deplina. De multe ori am stigat Tata si am fost intarita dar aseara am fost eliberata Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”(Rom. 8.15) A fost o seara extraordinara pe care n-o voi uita.... am vazut tineri ca si mine cu o credinta mare cu autoritate se rugau in numele lui Hristos si Dumnezeu i asculta si vindeca si elibera... am fost eliberata de respingere frica si vindecata de spate si ma gandeam la versetul acela care spune: Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16. 17-18) Stiu ca nu toti avem darul acesta dar ma gandeam azi la unul dintre tineri care mi-a atras atentia... se spune despre el ca acolo unde vede un om bolnav merge si se roaga pentru el... povestea pastorul lui ca in aeroport a vazut o femeie (era probabil gimnasta, oricum ceva cu sporturi) care avea banaj la genunchi si a mers si sa rugat pentru ea... cata ravna avea acel tanar! si cred ca intrebarea pentru mine este cata ravna am eu pentru Hristos? si eu am daururi, nu fac minuni nu vindec dar am daruri care trebuie folosite spre largirea imparatiei lui Dumnezeu.. pana acum am avut o scuza dar acum nu mai am! ce m-ar opri sa imi folosesc darurile? poate doar necredinta mea.. am prmit un duh de putere si nu pot sa-l neg. Astazi nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu si sa ma bucur de ceea ce am primit absolut fara nici un merit. Stiti... era fraza aceea Isus a murit pentru tine, tu ce faci pentru El? eu nu voi putea niciodata sa-L rasplatesc pentru ceea ce a facut in vaiata mea dar pot sa fac si eu ceva pentru El. sa ma pun la dispozitia Lui cu ceea ce El mi-a dat si cu ceea ce sunt.

Compromisul e pentru lasi!

nu stiu ce mi-a venit azi dar mia venit niste ganduri despre compromisuri... in primul rand cred ca compromisul este pentru lasi, compromisul este negarea atotputerniciei lui Dumnezeu, un om care se lasa compromis este un om care nu a inteles ca Dumnezeu este in control si orice s-ar inampla nu este parasit. Compromisul mai este calea unsoara pavata cu intentii bune, cu promisiunea rezolvari problemei dar finalul niciodata nu va fi cel asteptat intotdeauna se va sfarsi trist sau in unele cazuri chiar tragic. Se spune ca, calea catre iad este pavata cu intentii bune, degeaba ai intenti bune daca nu actionezi corect! Stiti... In lumea asta in care traim exista un standard pe care daca il incalcam adunam in inimile noastre tristete, neliniste, mustari de constiinta... daca calcam acest standard facem greseli mari in viata, acest standard este pus de Dumnezeu fie ca omul recunoste fie ca nu tot ce este drept dainuie, minciuna niciodata nu iti va aduce ceva bun care sa tina care sa nu provoace suparare in jurul tau, dupa cum spunea Doamna Marica Elena " Adevarul iese biruitor la vremea lui chiar daca temporar pare un invins" ceea ce trece de ceea ce este drept si curat, ceea ce trece de standardul lui Dumnezeu nu poate dainui, nu poate sa aduca ceva bun cu adevarat. Un om face compromise mari din teama si lasitate, atunci cand te temi de infrangere, te temi sa lupti pentru ca sa devi un invingator alegi o cale mai unsoara cu promisiuni care defapt sunt false! daca astazi imi pare rau de ceva din viata mea este ca m-am lasat compromisa ( desii nu ma mai gandesc si nu mai este nici un resetiment pentru ca am o viata noua si daca lui Dumnezeu nu-i mai pasa de ceea ce a fost... mi-e de ce mi-ar pasa? trecutul trebuie lasat in urma cu tot ce a fost in el!) am uitat in clipele acelea ca Dumnmezeu este cu mine si familia mea si orice ar fi Dumnezeu ne va ridica, cand am gasit o portita de scapare si am reusit sa ies mi-am dat seama ca nu m-am increzut in El si atunci mi-am zis: Compromisul este pentru lasi! poate deaceea acum nu mi-e teama de inceputurile de la 0 pentru ca stiu ce am trait si stiu puterea lui Dumnezeu nu mi-e teama ca voi ajunge sa traiesc in lipsuri sau in belsug pentru ca am invatat de mica sa fiu multumita cu ce am, in timp am invatat ca Dumnezeu este cu mine si problemele de pe acest pamant sunt trecatoare desii eu nu il cunosteam pe Dumnezeu pe atunci, stiam aceste lucruri... am invatat multe despre copromis dar unul dintre aceste lucruri este ca compromisul nu este pentru crestini, pentru oamenii care se cosidera copii de Dumnezeu si care au o relatie personala cu El. compromisul este pacat!

Tu esti viata din inima mea

acum 3 zile am scris un cantec... nu credeam ca am sa incep sa fac asa ceva dar uneori pur si simplu imi vine... deja am 2 cantece pacat ca nu stiu sa le fac si melodia...

Traiam o viata impovarata
cu pacat si fara speranta
cautam sa ma agat de ceva
dar nu mai asteptam nimic de la viata
pana cand intr-o zi, Isuse m-ai gasit
si mi-ai dat o noua viata

Ref:
Departe de Tine, viata mea n-are sens
Departe de Tine n-as avea de ce sa traiesc
Tu esti viata din inima mea
Tu esti iubirea, pacea, bucuria mea

Tu mi-ai dat o noua speranta
Tu m-ai adus la viata
Mi-ai spus ca niciodata nu ma vei parasi
Mi-ai spus ca intotdeauna cu mine vei fi
M-ai invatat sa ma incred in Tine
M-ai ridicat la inaltime...
Cand totul imi statea impotriva
numai Tu, Domnul meu ai fost de partea mea

Ref: .....

Acum Domnul meu, eu vreau Sa-ti multumesc
pentru tot Ce-ai facut in viata mea
tot ce sunt Tie iti datorez
Primeste jertfa aceasta ca lauda spre gloria Ta
O Doamne eu un lucru vreau sa Iti mai cer
sfinteste viata mea si da-mi putere sa te urmez
orice s-ar intampla eu nu vreau sa te parasesc
O Doamne da-mi putere sa iubesc

Ref: (2x) Domnul meu, Tu esti bucuria mea...

In timp ce scriam versurile imi trecea prin cap acea imprejurare cand Domnul Isus i-a intrebat pe cei 12 ucenici: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” ( Ioan 6.67) dar Petru a spus: „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” (Ioan 6. 68-69) Asa este la cine sa ne ducem? cred ca un crestin nascut din nou nu mai poate vedea o viata fara Hristos... pentru mine viata fara Hristos nu exista pe acest pamant! nu as avea nici un motiv real ca sa traiesc... dupa cum spune uramtoarea cantare care am sa o pun mai jos... " Cand fara Tine Doamne traiesc numai suspine in suflet gasesc, departe de Tine viata e un chin nici o lumina nici un cer senin" Cand Isus intra cu totul intr-un om, El devine viata din inima omului acela si atunci versurile astea i se potrivesc perfect
Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. (Ioan 12.25)

un test imprevizibil....

Ai picat un test pe care nici macar nu ti l-am dat... si nici n-as fi avut de gand vreodata, pentru ca imi era teama de raspunsul pe care deja l-am aflat... imi era teama ca voi pica de intristare atunci cand imi doream dragostea ta dar de mult, eu ma astept la orice din partea ta... m-ai barfit, m-ai umilit, ti-ai batut joc de mine... iar azi mai ai curaj sa recunosti de fata cu mine ca l-ai ales pe el inloc sa ma alegi pe mine...ai dat la o parte ce-ai avut mai scump in viata, pentru ce-ai crezut ca e mai bun in viata.... te-ai gandit doar la tine si ai fost in stare sa ne calci in picioare dar se pare ca nu stii sa apreciezi ce este mai scump in viata, cand lupti pentru ceva bun calcand in picioare ce ai mai scump nu poti decat pierde... azi imi dai dreptate ca ti-am dat o invatatura buna, si totusi nici macar nu ai venit sa-mi spui ca am avut dreptate caci la pareri de rau nici nu ma astept din partea ta... nu ma mai doare tot ce ai facut dar joci un rol mult prea important in viata mea ca sa fiu indiferenta. Astazi simt un gol in mine acela e un loc special in inima fiecarui om, un loc care va ramane mereu gol.... si daca e plin cu ceva... este cu parerea de rau ca nu stii sa fi ceea ce esti.... este cu puterea lui Dumnezeu care ma intareste, care sterge faptele tale, vorbele tale, atitudinea ta... este cu rugaciunea mea care striga spre Dumnezeu sa-mi dea puterea sa te iubesc orice ar fi, este cu speranta ca Isus imi va vindeca pe deplin sufletul si ranile vor disparea...e cu orice altceva numai nu cu iubirea ta.... dar nu-i nimic... astea sunt doar cuvintele unui duh mahnit, candva cautam sa stiu ca insemn ceva pentru tine dar astazi nu mai conteaza... astazi Domnul e cu mine! Viata mea e in mana Lui si e in siguranta... eu nu stiu ce va fi maine, sau peste ani dar stiu mai presus de toate stiu ca daca maine as incepe de la 0 Domnul va fi cu mine si ma va ridica habar nu am cum dar stiu ca o va face... deci oricum ai fi nu mai conteaza eu nu mai astept iubirea ta ci vreau iubirea Lui, merg cu El in continuare, ma incred in El, El e tot ce am mai bun!