ma urmareste gandul de a scrie o carte...

In ultima vreme ma gandesc la atat de multe lucruri... nici nu stiu despre ce sa mai vorbesc, timpul imi pare tot mai scurt si sunt atatea de facut si atat de putine fac... trebuie sa diger atatea lucruri dar sunt asa de obosita ca nu am chef sa ma gandesc la nimic... desi din nou mi-am amintit de un gand care ma tot urmareste de un timp bun... o colega spunea astazi ca dupa parerea ei porunca cea mai mare si totodata neglijata de catre tineri este ascultarea de parinti... ceea ce este adevarat astazi tinerii sunt razvratiti si nu stiu sa isi iubeasca parintii si aici vorbesc despre copii care au parinti buni sau cat de cat buni... adolescentii sunt tot mai nemultumitori si uita ca parintii nu sunt perfecti insa eu nu as vrea sa continui sa enumar tot mai multe aspecte negative... eu cred ca in firea nostra ne sta sa fim asa si primul pas pentru o schimbare este ca copilul sa inteleaga importanta familie pentru sufletul lor este o influenta extarordinara asupara starii spirituale unui copil si de unde sa inveti sa multumesti lui Dumnezeu pentru parintii tai, si pentru ca ai niste parinti sau poate chiar o familie (intre cuvintele parinti si familie este o mare diferenta) de unde sa inveti sa-ti iubeti si apreciezi parintii daca nu de la cel care nu are o familie? noi nici macar nu ne dam seama ce este in sufletul unui copil abandonat... cata durere, respingere si trauma este intr-un suflet parasit de catre cei mai importanti oameni din viata unui copil... si de-ar fi numai asta... dar copii care stau la casele de copii unii dintre ei nu mai ies oameni normali , unii au atatea probleme in sufletul lor... ei nu stiu ce inseamna sa ai parinti nu stiu ce inseamna sa fi iubit nu stiu ce inseamna sa fi acceptat asa cum esti, ei sunt oameni ai suferintei... apoi copii care au parinti dar nu au o familie copii care sunt abuzati cu orice fel de abuz demoralizati si neiubiti, cu parinti ce cred ca educatia se face prin bataie si asprime, lipsa de afectiune toate astea au un mare impact in sufletul unui copil... pentru mine cel mai fascinant lucru la care ma pot uita este o familie sa urmaresc comportamentul lor modul de a vorbi, iubirea unitatea... este extraordinar! primul privilegiu pe care Dumnezeu il da unui copil este cel mai important cadru din viata lui si nume familia. Ei bine... despre asta am in cap sa scriu, despre primul privilegiu pe care Dumnezeu il da unui om... de ceva vreme tot am in cap sa scriu o carte despre asta este un subiect extraordinar luat dint-o perspectiva diferita si anume privilegiu lui Dumnezeu iar scopul este ca tinerii sa inteleaga ca oricum este familia lor sunt privilegiati iar cei care nu au parinti ei bine acolo este mai greudar aceste suflete pot fi schimbate in totalitate daca se lasa in mana lui Dumnezeu.. dupa cum imi spun eu... am avut privilegiul sa am parinti, nu am avut privilegiul sa am familie dar am privilegiul ca lucrarile lui Dumnezeu sa se arate prin mine... sunt aleasa pentru El pentru ca lucrarile lui minunate sa se arate prin mine si oameni sa vada ca prin dependenta de Dumnezeu se poate orice, sunt trimisa pentru a spune oamenilor despre privilegiul acesta al lui Dumnezeu este extrardinar sa ai o familie si asta nu poate intelege cu adevarat numai un om care nu o are... acesta este doar un gand si totusi poate odata voi scrie o carte, cine stie...