Sa poti sa dai ce e mai bun...

E frumos, e placut sa dai ce este mai bun din tine unor oameni care te iubesc dar cum e sa dai ce este mai bun unor oameni care te trateaza cu indiferenta cu raceala cu tot felul de chestii dinastea? Nu-i unsor, nu e comod sa fi altfel decat cel de langa tine care te trateaza cu indiferenta si nepasare care nu te iubeste... nu este unsor sa dai ce ai mai bun din tine atunci cand cel de langa tine dupa ce ti-a frant sufletul persista in continuare prin fatarnicie indiferenta tratandute ca o pe o angajata (sa nu zic altfel...) si despre toate acestea nu vorbesc doar despre niste simple persoane sau prieteni ci despre apropiati... aseara mi-am spus... "daca-as putea mi-as pune sufletul intr-o cutie sa nu mai vada ce se intampla afara sa dea tot ce e mai bun din ea fara sa stie, fara sa vada nimic altceva" astea mi-au venit ca niste versuri dar nu am mai continuat... inca de dimineata ma gandeam ca e ciudat... stiu ca Dumnezeu este in control si stie ce este mai bine pentru mine dar uneori imi vine sa ma intreb de ce trebuie sa trec pe calea asta? de ce nu pot sa fiu si eu un copil cu o viata mai normala? dar tac... pentru ca stiu ca El e in control si stiu ca vrea sa ma pregateasca pentru ceva si chiar daca nu inteleg stiu ca El vrea sa ma invete ceva. eu aceasta cale prin pustiu aceasta cale mai grea o numesc un loc de formare si chiar daca uneori nu imi place pentru ca e grea incerc mereu sa ma smeresc sa-mi vad intai greselile mele, sa iubesc in continuare pentru ca eu poate nu stiu de ce dar El stie, exista ceva in mine care ma face sa merg inainte incercand sa fiu EU mai buna fara sa conteze cum e cel de langa mine. Ma gandeam azi ca e ciudat ca tocmai eu care sunt in mijlocul pustiului vorbesc mereu despre faptul ca Dumnezeu este in control si El stie ce este mai bine pentru noi, si mereu sunt vorbesc despre privilegiile pe care Dumnezeu ni le da... si iata ca si asta e un privilegiu din partea lui Dumnezeu pentru ca sa stii asta e un lucru mare... si pe mine Dumnezeu ma privilegiat sa cunosc taina aceasta, sunt atatia tineri care ar avea nevoie atata nevoie sa invete asta, sa stie sa se supuna si sa nu se razvrateasca stiind ca orice domnie care este peste ei este ingaduita de Dumnezeu... eu stiind asta am incercat intotdeauna sa ma supun si sa ma schimb in bine pentru ca stiu ca peste orice trec este ingaduit de Dumnezeu si daca Dumnezeu a pus o autoritate peste mine eu sa nu incerc sa fug de ea sau sa o dispretuiesc. si cred ca asa din gand in gand Dumnezeu mi-a revelat ce inseamna adevarata smerenie care as spune ca la baza are dragostea (ca tot am eu ceva cu smerenia) si aceasta este "sa poti sa dai ce ai mai bun din tine cand ti se ofera ce este mai rau" si apoi mi-am dat seama ca asa a facut si Isus... a dat ce a avut mai bun din El (adica viata Sa) cand i sa oferit ce a fost mai rau... cand toti l-au parasit, cand multi l-au batjocorit, cand toti l-au acuzat pe nedrept cand i sa facut atat de mult rau El totusi a dat ce a avut mai bun din El adica chiar viata Sa. Dumnezeu mi-a descoperit un lucru mare azi pe care bine inteles vreau nsa-l invat si eu... si pana la urma cred ca si Dumnezeu tot asta vrea sa ma invete trecand prin pustiul prin care trec. in continuare dupa toate aceste ganduri mi-am adus aminte de niste versuri foarte bune...

Sa stii sa lupti cand vrei sa ai
sa nu regreti cand pierzi sau dai
sa urci cand altii te doboara
sa induri cand lumea te inseala

iata si cantecul: